Ce înseamnă monstru sacru?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "monstru sacru": mare vedetă a cinematografiei sau teatrului

"

E palid argintul din zori... —
Un monstru ia cerul in coarne:
E soarele taur de aur."
Epoda de aur poezie de Alexandru Macedonski

" Ca o sc`ndura zv`rlita pe o mare far de maluri.
Am vazut razboiul cr`ncen, monstru nesa ios =i crunt,
Lacom bautor de s`nge, palmuind veacul carunt,

Fac`nd un calau din omul lini=tit =i muncitor"
Ma visasem INTR-UN nor poezie de Alexandru Vlahuta

MÓNSTRU, monștri, substantiv masculin

1. Ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale deosebite sau din unele părți de om și altele de animal. vezi dihanie.
♦ Ființă care se naște cu o anomalie fizică; pocitanie, om diform, foarte urît. Sosește ucigașul. șchiop, ghebos, uscat, monstru moral și fizic. GHEREA, ST. Hristos II 279.

2. Ființă extraordinar de mare, namilă, matahală. Sub biciuirile vîntului din larg, norii negri veneau goniți așa de jos, incit păreau turme de monștri marini care se încălecau tîrîndu-se pe fața apei. BART, E. 237.
♦ figurat Voinicul, frumosul rîu se smulge din brațele monștrilor și pleacă hăulind devale. VLAHUȚĂ, O. A. II 134.
♦ (Adjectival) De proporții neobișnuit de mari; extraordinar, colosal, excesiv. Țăranii care ar vedea cheful monstru permanent de-aici, ce-ar zice? REBREANU, R. I 264.

3. figurat Om josnic din punct de vedere moral, om rău, crud, denaturat. Damele însă din contră îi descoperiră multe defecte închipuite, cari erau de natură a face din copila drăgălașă un monstru înspăimîntător. ALECSANDRI, O. P. 131.