Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
axiomátic, ă [Atestat: geometrie spaniolă, ap. DA ms / P: xi-o- / Plural: ici, -ice / Etimologie: franceza axiomatique] 1-2 a Întemeiat pe o axiomă (1-2). 3-4 a Cu caracter de axiomă (1- 2). 5-6 a (Îlav) În mod Cu certitudine. 7-8 a (Îal) Valabil fără demonstrație. 9 a (Îs) Metodă ă Metodă științifică de expunere care, pornind de la propoziții prime, numite axiome, deduce noi propoziții, numite teoreme. 10 substantiv feminin Disciplină care studiază înlănțuirea corectă a axiomelor (2). 11-12 substantiv feminin Totalitate a axiomelor (1-2). 13 substantiv feminin Demonstrație prin axiome (2) (a unei idei, a unei teorii etc.). 14-15 substantiv feminin Culegere de axiome (1-2).
