Ce înseamnă medic specialist?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "medic specialist": prima treaptă în ierarhia medicală; persoană aflată pe această treaptă

"
Chestiunea repertoriului am dezbatut-o mai de multe ori, chiar prin publicitate; totusi am sa revin asupra-i. Nu am aci alt scop si alt interes decat cele profesionale, de publicist si de specialist in materie. Crez ca sunt dator a spune despre o institutie de cultura cum e Teatrul National, care, cu toate jertfele ce le fac in folosu-i statul si comunele, merge rau, a spune adevarul asa cum il vad eu, chiar daca as pagubi mai mult spunandu-l decat tacandu-l, sau, ceea ce ar fi si mai de neiertat din partea unui om de treaba, falsificandu-l. M-a asculta cineva? - bine. Nu? - atat mai rau, nu pentru mine. Asa n-a vroit sa ma asculte odinioara vechiul si bunul meu prietin Nicu Gane, primarul Iasilor, cand, inainte de inaugurarea Teatrului comunal, i-am cerut, prin doua petitiuni respectuoase, sa-mi acorde mie administratia si directia artistica a acelui teatru. ii lamurisem in perspectiva rezultatul unei activitati sustinute cu societatea dramatica locala si cu elemente recrutate in afara de stampila oficiala a scoalii de stat N-a vrut amicul meu sa m-asculte, pentru cine stie ce cuvinte. Daca m-asculta, poate ca-i mergea mai bine si teatrului din Iasi, si teatrului romanesc in genere. Dar, in sfarsit! ce sa mai vorbim degeaba! Cand vrei sa faci ceva bine, si un altul, care ar trebui sa te ajute, iti pune piedica, ce mai poti alt decat sa dai, cu filosofie, din umeri si sa zici in gand: �Foarte bine, omule! iti trebuia un brici ca sa te razi; ti�1 prezint politicos, tu mi-l arunci cat colo si preferi un topor. Foarte bine! stiu ce trebuie sa fac si eu, daca asa merge judecata pe aici: am sa ma duc sa tai lemne cu briciul! Mai la urma, n-are sa sufere briciul meu cat o sa rabde barba ta!" Cu toata mahnirea legitima care trebuie sa ma cuprinza cand acel ce ar trebui sa m-ajute ma-mpiedica sa-mi fac datoria, tot imi mai ramane ceva spre mangaiere - un zambet.
Si nu voi osteni niciodata sa repet ce cred."
Teatrul national poezie de Ion Luca Caragiale

" Am citit cateva din articolele d-tale; stiu cata reala valoare au; inteleg cata dreptate ai, cand voiesti s-atragi atentia lumii noastre asupra celui mai important element al scaolei, element la care aproape nimeni nu gandeste astazi; vad si eu, ca si d-ta si ca multi altii desigur, ca ar trebui s-avem si scoala pentru copii, nu numai copii pentru scoala Dar dar cum vrei d-ta sa m-amestec si in pedagogie? S-o mai pat iarasi, spre umilirea mea si spre nenorocul publicatiei d-tale constiincioase, cu cine stie ce pedagog absolut, sau, si mai rau, cu cine stie ce barbat politic? Caci am uitat sa-ti spun dintru inceput, cand ti-am pomenit de asprimea granitelor de autoritate, ca la noi (d-ta ca tanar nu stii inca) o seama de oameni pot trece de ganditori universali, pot adica trece ca suverani granitele aspre pentru comunii muritori -barbati politici. Acestia sunt asa de ganditori si asa de universali, incat chiar specialistilor le pot tagadui competenta in materie.
Eu nu sunt nici specialist in pedagogie, nici barbat politic; prin urmare cel mult mi-ar fi permis a spune, in prefata ce-mi faci onoarea a-mi cere, ca admir opera, fiindca autorul respecta gramatica elementara; asta cred ca as putea-o face fara primejdie din partea ilustratiunilor politice si nici din a pedagogilor; dar atata, intelegi d-ta ca si mine, ca n-ar fi de ajuns pentru publicul cititor. Asadar, cartea d-tale, careia-i trebuieste, ca tutulor cartilor, si noroc pe langa valoarea ce i-o cunosc, are nevoie de o prefata semnata de un pedagog absolut, sau, si mai sigur noroc, de un barbat politic - ori n-are nevoie deloc de prefata - si poate asta ar fi mult mai frumos decat orice.
Nu! in interesul d-tale mai mult decat in al meu, trebuie sa declin onoarea ce atat de gratios imi propui, si, tocmai pentru asta te rog sa ma consideri ca pe unul dintre cei mai buni si mai devotati prieteni ai d-tale."
Catre I. duscian poezie de Ion Luca Caragiale

SPECIALÍST, -Ă, specialiști, -ste, substantiv masculin și forme (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «în» și precizînd domeniul) Persoană care cunoaște temeinic o problemă sau o disciplină. Poate să ajungă un chimist de frunte. Alți tineri ajung specialiști și în alte ramuri științifice. GHEREA, ST. Hristos II 341.

– Pronunțat: -ci-a-.