Ce înseamnă meandru?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "meandru": maeander

MEÁNDRU, meandre, substantiv neutru

1. (Mai ales la plural ) Cotituri dese și întortocheate pe care le face cursul anumitor ape curgătoare, mai ales în regiunile de șes. Prin exagerarea meandrelor, Călmățuiul își micșorează mereu panta. PROBL. geografie I 94.
       • figurat Butoiul urma să murmure gîlgîindu-și veselia, strecurîndu-și divinul elixir în nenumărate meandre. ANGHEL, PR. 97.
♦ Drumuri, străzi întortocheate. Știți bine că m-am deprins cu meandrele Stambulului. SADOVEANU, Z. C. 269.
       • figurat Ai cunoscut mai bine meandrele caracterului femeiesc. CAMIL PETRESCU, T. 325.

2. Motiv ornamental sculptat sau pictat, format dintr-o îmbinare măiestrită de linii frînte sau curbe, dînd un ansamblu decorativ ce pare a descrie un traseu cu multe sinuozități. Meandrele... ornau friza templierilor grecești. ODOBESCU, S. I 247.

– Pronunțat: me-an-.