Ce înseamnă mături-de-vrăjitoare?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "mături-de-vrăjitoare": popular patul-vîntului

" De-acuma, curatind si maturand ograda,
El va umbla cu matura in maine
Si va cara gunoiul cu lopata."
Troparul poezie de Alexei Mateevici

" si cu agrafe
matura gunoaiele fericirii prin cinematografe
din apa canalelor de scurgere"
Ingerul de circumstanta poezie de Arcadie Suceveanu

MĂTURÁ, mătur, verb

I. tranzitiv

1. A curăța, a șterge cu mătura o suprafață. Dumitrache apuca mătura de coadă și mătura casa mai abitir ca o fată. STANCU,

6. Se puse de mătură coliba. ISPIRESCU, E. 396. Iar de cînd m-am măritat Nici un bine n-am aflat. De cu ziua mătur casa, Aprind focul, gătesc masa. ALECSANDRI, P. P. 308.
       • figurat [Preotul citea] măturînd cu barba-i căruntă furnicile chirilice de pe ceaslovul dinainte-i. SADOVEANU, O. VII 216. Haina-i măturînd pămîntul Și-o tîrăște-abia, abia. COȘBUC, P. I 224.
♦ A aduna ceva, a strînge cu mătura. Mai întîrzie puțin, ca să curețe blidele și să măture fărîmiturile subt vatră. SADOVEANU, B. 31. Credinciosul împăratului... vine cu ghidul să măture scrumul afară. CREANGĂ, P. 255.
       • intranzitiv Derdicam și măturam prin casă ca o fată mare. CREANGĂ, A. 69.

2. figurat A înlătura pe cineva sau ceva, a alunga, a goni, a face să dispară. A pierit pentru totdeauna, măturată de Marea Revoluție, lumea «Revizorului» și a «Sufletelor moarte». STANCU, U.R.S.S. 96. Aduceți-mi degrabă o putină, o piele de cîne și două bețe, să fac o jucărică cum știu eu, și acuș vi-l mătur de-aici. CREANGĂ, P. 310.