Ce înseamnă *matteuca?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "*matteuca": clasic mateola

" Si lovind pe Preda, pavaza ii strica.
Dar el cu maciuca astfel il lovi
incat deodata cazu si muri."
Preda buzescu poezie de Dimitrie Bolintineanu

" — "Umbrele stiintei pana-a nu patrunde Este nevointa garde sa-nsirati
Caci in somn molatic turcii toti sunt dati." Pasa se manie si mania-i creste, Cu maciuca d-aur el pe domn loveste. Ambii domni atuncea cortu-au parasit; Dorul ce-i patruride gandul le-a marit.
Petricei vorbeste mandrelor armate:"
Luarea hotinului poezie de Dimitrie Bolintineanu

MĂCIÚCĂ, măciuci, substantiv feminin

1. Capătul bulbucat al unui ciomag (provenind dintr-un nod bine rotunjit); prin extensie capătul îngroșat și rotunjit al altor obiecte. Un băț de rădăcină cu măciuca cît un pumn de copil se înălța în aer lîngă Miron Iuga. REBREANU, R. II 197. La cap măciucă, La coadă măciucă, La mijloc nemică (Furnica). GOROVEI, C. 162.
       • Expresia: A i se face cuiva părul (sau chica) măciucă, se spune cînd cineva e cuprins de o spaimă foarte mare. Ei, cîte-a îndura bietul om, ți se face părul măciucă. REBREANU, R. II 224. Urlau dobitoacele de ți se făcea părul măciucă, ISPIRESCU, E.

7. A-i face cuiva părul (sau chica) măciucă = a bate pe cineva. Sună bine-n cobză, sună, Să nu-ți fac spetele strună Și chica măciucă. ALECSANDRI, P. I 68.

2. Bîtă mare, mult îngroșată la unul din capete și adesea ferecată la celălalt. Măciuca ghintuită, cu minerul încrustat, era agățată dedesubtul lanțurilor, vezi limba română decembrie 1953, 28. Armele moldovenilor erau... sabia, paloșul, măciuca. BĂLCESCU, O. I 125. Eu măciuc-am ridicat, Pe-amîndoi i-am și culcat. ALECSANDRI, P. P. 249.
       • Expresia: A lovi cu o măciucă două capete = a obține două rezultate printr-o singură acțiune.
♦ Lovitură dată cu o asemenea bîtă. Bată-te crucea, ciocoi, De te-oi prinde-n sat la noi, Să-ți dau măciuci să te moi. TEODORESCU, P. P. 293.