Ce înseamnă matematică număr rațional?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "matematică număr rațional": număr egal cu câtul a două numere întregi; funcție rațională

" Teatrul - oricat le-ar parea de rau unora de aceasta - se va deschide dar ca de obicei la 1 octomvrie. Nu suntem inca fixati cu care piesa vom incepe; e probabil, insa, ca vom incepe ori cu Agaki Flutur, comedie in 3 acte de d. Alecsandri, rolul principal tinut de d. Anestin, sau cu Regele Lear, tragedie in 5 acte de Shakespeare, rolul principal d. 1. Petrescu.
Dupa acestea vor urma, pe rand: Manevrele de toamna. Toti pentru unul si unul pentru toti, Politica/e/e, Adevar, dar cu masura, Trei palarii, Oaia ratacita, Femeile noastre, comedii; Macbeth, Pascal Fargeau, Bastardul, Fiica d-lui Fabritiu, tragedii si drame; poate si Visid unei nopti de vara, cu muzica lui Mendelssohn, redusa, se intelege, intr-un mod rational la proportiile mijloacelor noastre; iar mai tarziu, pe langa altele, si o comedie noua de subscrisul, la care acuma chiar lucrez. Stagiunea se va inchide ca de regula intre 1 aprilie si 1 mai.
Sa nu uit a spune un lucru. E adevarat ca - din cauze neatarnate de vointa directiunii, si chiar nici de vointa d-lor proprie - vreo doi-trei artisti buni ne lipsesc in anul acesta. La aceasta regretabila imprejurare, directia a cautat sa remedieze luand alti artisti de deosebite genuri, dar tot asa de cunoscuti ca buni, pe cari publicul dorea de mult sa-i vaza pe scena Teatrului National; e destul sa pomenim de dd. Anestin si Hagiescu. Afara de asta, directia a cautat sa intrebuinteze mai bine ca in trecut niste talente marcante, ce pana acuma stateau cam prea ascunse in umbra rolelor de a doua mana. Astfel, in stagiunea aceasta, d. Petrescu - care a jucat anii trecuti asa de bine pe Macduff in Macbeth, pe Actorul in Hamlet, pe batranul Moor in Briganzii - va juca pe regele Lear, pe Fabriciu si pe Pascal Fargeau si alte prime roluri forti."
Scrisoare poezie de Ion Luca Caragiale

"
Poezia romana in jumatatea a doua a sutei XIX, suta fara sot -impari musae numero gaudent! si ele erau fara sot, noua! - ni se prezinta in toata maturitatea ei complexa ca un tapet multicolor, bizar - daca n-ar fi rational - straniu - daca n-ar fi logic - in care milioane de fire de toate culorile, tonurile si nuantele posibile si imposibile, imaginate si imaginabile (de la un pembe cat mai spalacit pana la conabiul cel mai posomorat), ca sub mainile fermecate ale unei tesatoare din basme, se intretes, se impletesc, se incarliga in zigzaguri fantastice, insa conduse de o stricta sistema, vagabonde, insa cu un tel bine si precis determinat, cantand amorul, avanturile generoase, durerile si suferintele, sperantele si idealurile unui neam intreg de martiri si de eroi; cantand, mai presus de toate, Patria si Poporul, desi sovaind uneori, pe cararile abrupte ale Parnasului, catre precipitiul de trei ori mortal al pesimismului; intrebuintand pentru scopul ei frumos si mare cu aceeasi dezinvoltura, de la genul cel mai badin pana la grava oda, pana la balada istorica si epopeea eroica, toate acestea apucate cu o egala putere, cu un egal avant, cu o egala inspiratie de catre poetul roman, care nu putea, ca roman, sa fie altfel; caci soimii, cari, sub bolta azurie, cu mult d-asupra piscurilor stancoase ale Carpatilor stravechi, se invartesc in spirale gigantice, ascendente - sic itur ad astra! - patrund cu privirile lor pana in zare departe, catre miazazi, unde, ca un brau de argint, sclipitor sub razele soarelui, serpuieste anticul Istru, o veche cunostinta a persanului Darius, sau Dariavus, cum vor savantii moderni, in tot cazul fiul lui Histaspe -pater certus de asta data; apoi, catre miazanoapte si apus, zaresc Muntii Apuseni, cei bogati in aur, vad tinuturile Muresului, comori de brazi si de feciori ca brazii - in zadar torturati sa pronunte barbarul ieremlele! in loc de sublimul �inalta-ti lata frunte!" - vad incantatoarele si smaltatele tari ale Barsii si Oltului, Amlasului si Fagarasului, si Banatul, granar al unei imparatii, si prin urmare tot asa, poetul, din inaltimile la cari-l arunca inspiratia si imaginatia, imbratiseaza cu privirea si muntii, si codrii, si dealurile, si colinele, si vaile, si vasta tarina sudica, si grandiosul parc nordic al neamului roman, apucand cu un ochi Tisa, cu altul Dunarea, cu altul Nistrul si cu altul Marea si cantand un imn solemn, secular, titanic: contopirea lor - idealul lui.
Aceasta este poezia romana injumatatea a doua a secolului XIX; aceasta a fost activitatea poetilor nostri, incepand cu dulcele Paris Momuleanu si terminand cu pleiada din zilele noastre."
Literatura si artele romane in a doua jumatate a secolului XIX poezie de Ion Luca Caragiale

RAȚIONÁL, -Ă, raționali, -e, adjectiv

1. Conform cu principiile și cerințele rațiunii (vezi logic); (despre oameni) înzestrat cu rațiune. Poetul începe prin argumentare logică, rațională. GHEREA, ST. Hristos I 156.
♦ (În filozofia raționalistă, în opoziție cu empiric) Îzvorît sau dedus din rațiune, considerat ca independent de experiență și anterior acesteia.

2. Care se face cu judecată, cu măsură, cu respectarea unor norme bine gîndite, metodice. [Țărănimea] să fie ajutată să-și creeze inventar agricol, vite selecționate, gospodărie rațională. SADOVEANU, E. 31.

3. (matematică; în expresie) Număr rațional = nume dat unei clase de numere din care fac parte numerele întregi și fracționare, pozitive sau negative, precum și numărul zero; ele pot fi exprimate printr-un raport între două numere întregi și cu ajutorul lor se poate reprezenta măsura comună a două mărimi comensurabile. Expresie rațională = expresie algebrică care nu conține extrageri de radical asupra necunoscutei.