 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Balada Cunigunda e geloasa: Eginhardt intarziaza -; Iata-a diminetei raza... Ce senina si frumoasa!
Un cal roib in vale paste, Este calul favorit, Deselat si obosit -; Ce idee neagra naste!?
Cunigunda e femeie -; Ah! ce gand ingrozitor!... Vrun catolic?... Un omor?... Un duel?... A! ce idee!
Ea scoboara trepte-trepte, Dusa de-un funebru gand Si pe Dumnezeu rugand: „Doamne sfinte! Doamne drepte!”
Din donjon pana-n devale E o cale-atat de lunga!... Cand, sarmana! O s-ajunga Tinta pasurilor sale?
A sosit acum la poarta: „Hai! deschide! nu ma tine!” Poarta scartaie-n tatane -; A iesit... A! cruda soarta!
Iata calul...Unde-i dansul? ... E lungit mai la o parte: Moartea! moartea ii desparte... Si, gandind, o umfla plansul.
„Eginhardt al meu! viteze! Daca tu esti mort -; vorbeste! Inima mi se topeste... Poate-a ta sa ma tradeze?”
Plange Cunigunda vasnic Si-l mangaie pe viteaz Si-l saruta pe obraz, Cand, deodata, striga strasnic
Eginhardt cel elegant: „Noch a’ Krieg’l, repetir: Aber nicht vo Bragadir! ...Luther!!... Ich bin protestant!”axvi Moartea protestantului poezie de Ion Luca Caragiale " Suspect refren, Din Marsul funebru de Chopin... Cut-cu-ri-gu! ding... dong... ding..." |
| Definiție din
FUNÉBRU, -Ă, funebri, -e, adjectiv De înmormîntare. Cortegiu funebru. ▭ Lung intonă arama robitoare Sonorul imn funebru. MACEDONSKI, O. I 254. Am glumit numai despre mofturile debitate la ocazii funebre de către cei vii. CARAGIALE, O. III 159. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • Marș funebru = melodie solemnă și tristă, compusă mai ales în ton minor și care se cîntă de obicei la înmormîntări. Marșul funebru din opera «Amurgul zeilor» de Wagner. ♦ Trist, jalnic, lugubru. Ce este, vă rog, atît de grav, de aveți figuri atît de funebre? C. PETRESCU, R. DR. 209. |
