Ce înseamnă marifet, pricepere, talent?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "marifet, pricepere, talent": în turcă marifet

" - Dar atunci, vrei sa reduci novela la proportiile unui simplu fapt divers de ziar, si romanul la forma stricta a unui raport de agent politienesc.
- Ba nicidecum; dar plimba-ma pe mare la vreme si cu socoteala. Toate privelistile marii si toata banala d-tale ingeniozitate de a-mi compara chinul sufletului omenesc cu al talazurilor iti sunt gratuite, si mie chiar nule. Eu voi s-auz pocnetul paharului spart in capul lui Paul Ma smulgi de langa el pnntr-un marafet uzat; imi opresti brutal o miscare pornita; ma plimbi pe la ecuator, pornind artificial o alta miscare, de un ritm disparat, si, pe cand cu port grije de soarta lui Paul, inghesuit intr-un colt stramt, d-ta cauti a ma face sa plang soarta unui corabier pierdut in pustiul talazurilor. Dar ce sunt eu? Ce e capul meu, sa te joci cu el ca un copil cu o minge, pe care o bate fara socoteala de toti peretii, lovind-o cand cu mana, cand cu piciorul9 Auzi d-ta! pentru ca sa-ti numesc sublim stilul, d-ta sa-ncerci a ma face sa iau o halba drept sabia lui Damocles, si o berarie drept Labirintul, sa confund pe Petru cu Teseu si pe Paul cu Minotaurul!
Ei, nu! stilul care vrea sa ma prosteasca astfel nu-l pot numi sublim; il numesc altfel."
Cateva pareri poezie de Ion Luca Caragiale

MARAFÉT, marafeturi, substantiv neutru

1. (Mai ales Ia plural ) Fasoane, nazuri, mofturi, fandoseli. Cît verb reflexiv:ei, domnule? Fără marafeturi, cît verb reflexiv:ei? PAS, Z. II 115. Vin-încoace, Guguleo, ce atîtea marafeturi? ALECSANDRI, T. I 162. Lasă marafeturile, deschide-ți inima. NEGRUZZI, S. III

11.
♦ Gesturi, mișcări ostentative (pentru a-și arăta anumite însușiri); strîmbături. Vizitiul, după ce plesni de cîteva ori din bici și mai făcu și cîteva marafeturi prin care voia să arate abilitatea ce avea în meseria sa, trase butca la scară, FILIMON, C. 44.

2. (Mai ales la plural ) Podoabă (pretențioasă) întrebuințată ca garnitură la haine. Nu-mi plac marafeturile de fir ale popilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 231.
♦ Lucruri mărunte, fleacuri, nimicuri. Mai aveau și alte marafeturi, adunate de pe te miri unde. PAS, E. I 79.

3. Meșteșug, dibăcie, abilitate, măiestrie. Aici e curechiul Gătit cu marafeturi. SEVASTOS, N. 287. Adică-i greu marafet de a să-mprieteni cu copiii! ALECSANDRI, T. 1233.
♦ Mijloc, procedeu; prin extensie truc, artificiu. Mă smulgi de lîngă el printr-un marafet uzat. CARAGIALE, N. forme 56.