CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Te-a-njosit un Pacabei O margea de patru lei ? " DUMNEZEU poezie de Nicolae Bucur Manatorul " Tu cere, scumpe Fulger, margea din sanul lor, Si-n urma cu margeaua la Volbura grabeste ! Bland Fulger ia fuior ul, cu drag la el priveste" Fulger poezie de George Cosbuc |
Definiție din
MĂRGEÁ, -ÍCĂ, mărgele, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (Mai ales la plural ) Boabă (mică) de sticlă, de piatră etc. avînd diverse forme și culori, care poate fi înșirată pe ață, cusută pe un veșmînt, pe o pînză etc. și folosită ca podoabă. își scotea șiragul de mărgele de la gît și pestelca cea frumoasă. BUJOR, S. 132. Cum mergea pe drum, găsește și ea o mărgică. CREANGĂ, P. 69. Mi-am pus flori, mi-am pus mărgele, Să se uite cu mîndrie Puicuța la ele. ALECSANDRI, P. A. 58. • (Poetic) Doar furnicile de-aleargă acuma fără de hodină, Mărgele negre semănate pe drumuri albe de lumină. ANGHEL, Î. G. 21. 2. (Numai la plural ) încrețituri ale pielii, în formă de bobițe roșii, la gușa curcanului. Curcanii leorbăind din gușa cu mărgele roșii. C. PETRESCU, R. DR. 242.. 3 (În forma mărgică) Nume dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, al căror fruct seamănă cu o mărgea (1) (Melica). |