Ce înseamnă marele judecător sau judecătorul suprem, dreptul judecător?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "marele judecător sau judecătorul suprem, dreptul judecător": dumnezeu

" si precum greierele ascuns printre brusturi m-am intrebat :
unde se afla pelicanul judecator ?
toata ziua stau in casa de creta"
oftat poezie de Ioan PINTEA

"
Cind intr-o noapte, m-am trezit in racnetele si haituirile satului si cu toti oamenii curtii in picioare. Doi lupi patrunsesera cu mare indrazneala pina la resedinta judecatoriei, unde locuiam, si incercasera sa rasluiasca un purcel al aprodului. Asta m-a hotarit sa ma tin de cuvint, si seara urmatoare, cu pusca in spate, m-am infiintat in spelunca Luparului.
"
In mijlocul lupilor poezie de Vasile Voiculescu

JUDECĂTÓR, judecători, substantiv masculin

1. Funcționar al statului care are ca sarcină principală soluționarea pe calea justiției a proceselor prin pronunțarea unei hotărîri. vezi magistrat. Judecătorul m-a luat în primire, m-a îndreptat într-un iatac cu miros de mere, șerbet și flori uscate. C. PETRESCU, S. 184. Judecător la Slatina, iubit de slătineni, Cănuță a ieșit băiat bun. BASSARABESCU, substantiv neutru

14. Se înfățoșează înaintea judecătorului și încep a spune împrejurarea din capăt. CREANGĂ, A. 146.

2. Persoană care își dă părerea (adesea la rugămintea părților) într-o chestiune; arbitru. Să le fie judecător înfumuratul de Midas. ISPIRESCU, U. 109.
♦ (Sport; învechit) Persoană care supraveghează respectarea regulilor jocului; arbitru. Iată domnul P., unul din judecătorii cîmpului. Domnul P. ne spuse că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții. NEGRUZZI, S. I 40.