 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " E mic de stat, fatarnic, semet si crud din fire, Viteaz spatar fu-n lupte, dar azi cand barba-e sura, Cu dreapta se inchina, cu stanga smulge, fura," Boierul poezie de Mateiu Caragiale "De o parte si de alta a tronului, in semicerc, jilturi cu spatar inalt. in fund, terasa deschisa spre lacuri. Se vad, pina" Papura-Voda poezie de George Topirceanu |
| Definiție din
SPĂTÁR1, spătari, substantiv masculin Înalt demnitar la curtea domnească în timpul feudalității, avînd la început funcția principală de a purta la festivități spata domnească, iar mai tîrziu pe aceea de șef al armatei și al poliției; titlu în ierarhia boierilor romîni din acea epocă. Unul dintr-acei romîni care au binemeritat de la patrie a fost și spătarul Ioan Cantacuzino. BĂLCESCU, O. I 85. În zori de zi fui trezit de un ofițer a domnului, carele ne poronci a-l urma la spătariul, mai-marele slujbaș a poliției și a puterii armate. RUSSO, S. 171. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • Mare spătar = comandant suprem al oștilor țării; capul oastei. Capul cel mare al armatei era marele spătar. El avea supt comanda lui imediată pe toți călărașii, cum și pe lefegii, sărăcei și scutelnicei. BĂLCESCU, O. I 16. Domnitorul zise ginerelui cu glas tare și majestos: Iată, te cinstesc cu caftanul de mare spătar și te fac caimacam al Craiovei. FILIMON, C. 314. |
