Ce înseamnă mânuitor de condei?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "mânuitor de condei": scriitor talentat

" Cu gura-abia deschisa-ncet respiri,
De pe condei eu man-atunci retrag.
Patrunde pacea tristele-mi gandiri. "
Dormi! poezie de Mihai Eminescu

" Si pe cel gre=it,
Precum in scriptura s`ntul condei scrie
C-au fagaduit:"
Paganul cu fiicele sale poezie de Stamati Constantin

CONDÉI, condeie, substantiv neutru

1. Unealtă de scris în formă de bețișor la care se adaptează o peniță; toc (împreună cu penița). Clip, înainte de a înmuia condeml, își răsuci colțurile mustății, parcă răsucea de cozi două verb reflexiv:ăbii. CAMILAR, TEM. 176. De două ori luase condeiul in mînă să-i scrie lui Neagu, dar n-avea curajul să înceapă. BART, 233. Scîrțîirea de condeie dădea farmec astei liniști. EMINESCU, O. I 141. Îndată am găsit caiete, condeie. NEGRUZZI, S. I

7.
       • Expresia: Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. Sprîncenele trase ca din condei. DELAVRANCEA, S.

9. A trage condeiul = a încărca la socoteală, a profita prin înșelăciune sau minciună. Lasă, Ghiță, cu steagurile de alaltăieri ți-a ieșit bine; ai tras frumușel condeiul, CARAGIALE, O. I 103. Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată.
♦ (Învechit, adesea urmat de determinări explicative) Nume dat la diferite instrumente cu care se scrie: bețișor de piatră cu care se scrie pe o placă de ardezie, pană de gîscă, cretă de scris. Și-a cumpărat o tăbliță, un condei, un burete. STANCU, despre 446. Condicarul... citea jălbile, întingînd din verb reflexiv:eme în verb reflexiv:eme condeiul de pană de gîscă în călimările de la brîu. GHICA, S.

7. Chemînd un băiet ca de nouă ani, îi dete condeiul de credă. NEGRUZZI, S. I 5.

2. figurat Scris, scriere; fel, mod de a scrie ca publicist, îndemînare în scris. Ceea ce spusese despre Bărăganul, nostru condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcii. ODOBESCU, S. III 159. Om al condeiului (sau de condei) = publicist, scriitor.
       • Expresia: A o aduce din condei sau a învîrti condeiul = a vorbi sau a scrie cu meșteșug și finețe; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură a frazei (vorbite sau scrise). Dumneavoastră învîrtiți condeiul și, cînd verb reflexiv:eți, știți a face din alb negru și din negru albaneză CREANGĂ, A. 163.

3. figurat Socoteală. Apoi, închipuiește-ți dumneata numai un condei; stăi să-ți spui. CARAGIALE, O. I 93.