Ce înseamnă măiestrie artistică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "măiestrie artistică": totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul creației, pentru a realiza desăvîrșirea unei opere de artă

" De ce nu pricepi sau, ma rog, de ce nu accepti ca trebuie sa ma lasi
in pace, multumindu-te cu serpeasca ta maiestrie de a nu fi. A trecut
prea mult, de cand inchipuirea mea, incantandu-te la fel ca jocul "
De ce nu intelegi poezie de Mircea Barsila

" Cu sarutari aprinse si cu imbratosari!
Stiai c-o maiestrie ce nu am cunoscut-o
Ca nervul cel din urma in mine sa-l trezesti. "
M-ai chinuit atata cu vorbe de iubire poezie de Mihai Eminescu

MĂIESTRÍE, (2) măiestrii, substantiv feminin

1. Pricepere, dibăcie, iscusință deosebită. Fusese furat de măiestria sa în muncă, de siguranța cu care stăpînea motorul. MIHALE, O. 169. Eminescu valorifică cu o măiestrie nemaiîntîlnită virtualitățile estetice ale limbii romîne. ROSETTI, S. E. 54. Intriga dramei e condusă cu măiestrie. GHEREA, ST. Hristos II 46.
       • Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul creației, pentru a realiza desăvîrșirea unei opere de artă.

2. (Învechit, concretizat) Lucrare, operă, creație de artă; capodoperă. Se întîmplă ca popoarele... să aibă obiecte și măiestrii păstrate din vechime. ODOBESCU, S. II 107.
♦ (Mai ales la plural ) Diferite obiecte, instrumente lucrate artistic. Ba eu, cuscră Ileană, i-oi alcătui, într-o punguță de piele, măiestriile acestea și le-a purta cu sine. SADOVEANU, N. E. 77.

3. (Învechit) Ocupație, îndeletnicire, meserie; meșteșug. Secolul al XIX-lea.. prin mecanică și prin chimie a transformat toate artele și măiestriile. GHICA, S. A. 27.