 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Peste sate fara vaduri Isi azvarle din duium Uriasele plocaduri " Alba iarna dunareana poezie de Francois Villon " Ea-si cata nora mai aleasa, S-o duca-n bunuri si-n duium acasa. Ea n-a ajuns, oricum si cum," Dusmancele poezie de George Cosbuc |
| Definiție din
DUIÚM substantiv neutru Mulțime, droaie, grămadă, gloată. Trecuseră prin sate, se adunaseră oamenii, se îngroșase duiumul cu care se îndreptau spre oraș. DUMITRIU, B. forme 108. Cu chiu cu vai se supuse, merse pînă la poarta acelor palate, cu lumea duium după ei. POPESCU, B. II 61. În sfîrșit venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • (Mai ales în locuțiune adjectiv și adverb) Cu duiumul = cu grămada, cu nemiluita, în număr mare. Avem și noi... rod și vite cu duiumul. DELAVRANCEA, S. 17. Șireții și înșelătorii... începură să vină la palat cu duiumul. POPESCU, B. II 4. |
