Ce înseamnă mai ales în expresie a nu avea habar de sau despre ceva?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "mai ales în expresie a nu avea habar de sau despre ceva": a a nu-și face griji, a nu-i păsa, a nu-și bate capul cu ceva

"
Hotarat lucru: nu mai apare In cumpana mea si-a parintilor mei Fiul lor Gheorghe, sau fiul lor Stefan Si mie frate drept — Constantin, Sau cum i-au fost spus surorile intai... Croit pe potriva unei ambitii, El nu mai cuteaza sa dea printre noi, Sa-si ceara partea lui de avere — Sa zicem, un cal sau vreo unealta, O tufa de vie sau locul de casa, Sau vreo porecla si asa mai departe, Daca ar fi sa-l porneasca-ntr-o nunta Parintii mei pe vreo coasta de toamna. Dar nici un sfat acum nu mai prinde. Plimbandu-se-n el ca-ntr-un paradis, Nu-l mai ranesc intrebarile noastre, Sau golul ce-l pune-ntre el si parinti, Ca locul furat, pe deal, de o cruce, Pe care o cara-n spinare strabunii Departe in satul lor din vechime. Ci el — nici habar de toate acestea,
Si nici vreo idee macar sa-l destepte,"
Mitul personal poezie de Anatol Codru

" Nu sunt decat nascociri omenesti
Soarele habar n-are de asta
*"
Ganduri poezie de Ion Milos

HABÁR substantiv neutru

1. Grijă, păs. De acum... am s-o duc vesel, fără habar. ALECSANDRI, T. I 373.
       • (Mai ales în expresie) A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu-și face griji, a nu-i păsa, a nu-și bate capul cu ceva. Să faceți cum v-oi învăța eu și habar să n-aveți. CREANGĂ, P.

12. Adă-o vadră de Cotnar Și de plată n-ai habar. ALECSANDRI, P. P. 42. (Cu construcția schimbată) Ea dormea dusă în pat, fără să aibă verb reflexiv:un habar. ISPIRESCU, L. 256; b) a nu ști nimic, a nu avea nici o idee, a fi cu totul străin de o chestiune. Băgai de samă că, dacă eu mă gîndeam cu tot dinadinsul la fel de fel de dihănii, ele în schimb habar n-aveau de existența persoanei mele pe pămînt. HOGAȘ, M N. 96. Habar n-am ce mi-a spus, am renunțat cu desăvîrșire a-l mai asculta. VLAHUȚĂ, O. A. I 234. A dracului zgîtie de fată; s-a prefăcut în păsărică... și ei habar n-au despre asta. CREANGĂ, P. 267.

2. (Regional, în expresie) Cum (ți-)e habarul? = cum (îți) merge? cum stau lucrurile? Cum vi-i habarul, feciorilor? a întrebat hatmanul?...

– Apoi, măria-ta, se cheamă c-am venit și noi. SADOVEANU, N. P. 293. Cum ți-i habarul, băiete?

– Foarte bine. PAMFILE, A. R. 32. Ei, cum îi habaru, mă întrebă el... cum te împaci cu călugăria, tinere? HOGAȘ, DR. II 49.