Ce înseamnă mai ales în construcție cu verbele «a avea», «a pierde» stăpînire de sine?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "mai ales în construcție cu verbele «a avea», «a pierde» stăpînire de sine": calm, sînge rece, cumpăt

" Otrava amintirilor ma patrundea ca un corosiv si, uitind de mine, cel trupesc, am plins cu amar, stringind marcile la piept si mingiindu-le de obraji-mi infierbintati.
Biata mama! O crincena melancolie tabari asupra-mi. Penibile amintiri, amestecate cu tainice mustrari, cainta si deznadejde puneau cu putere stapinire peste mine. Tulburarea se stramutase acum in adincul launtric, unde nu o mai puteam cu nimic ajunge. Lucid, ma inspaimintam eu insumi de proportiile ce putea lua si la ce hotarire ma putea impinge. Cind, impotriva tuturor consemnelor, usa se deschise intr-un zgomot de glasuri iritate, si prietenul meu, inginerul G, intra furios, cu gura spumegind de invective.
- Am sa-ti impusc intr-o zi camerdinerul, urla el, repezindu-se catre mine, ca sa-l scap de urmarilor."
Capul de zimbru poezie de Vasile Voiculescu

" Parasisem lucrul. Lasasem prietenul, care colinda singur. Nu ma mai interesa nimeni si nimic afara de Margarita. Stam ziua intreaga numai s-o pindesc si tineam tot timpul ochii pe ea. incercam s-o slujesc si eu in rind cu ceilalti ciraci si-i cerseam favoarea s-o ajut in casa, la gatit bucate. Ma imbrinceam cu gusatul cine sa-i care mai intii lemne si cu celalalt satelit, caruia vream sa ma substitui la suflatul in foc. Si-i culegeam orice farima de vorba.
Ea ma primea nepasatoare sau pleca de linga mine. Pierdusem orice stapinire asupra mea, orice control si orice rusine. Noaptea ma tavaleam ca un posedat, plingeam si ma bateam cu pumnii.
Prietenul cerca sa ma aduca la realitate. imi insira entuziast descoperirile lui in folclor, urmele unei balade care se cinta si se joaca in acelasi timp, ca o drama magica. Eu stam inert si nu auzeam. Purtam in mine numai faptura coplesitoare a Margaritei."
Iubire magica poezie de Vasile Voiculescu

STĂPÎNÍRE, stăpîniri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) stăpîni și rezultatul ei.

1. Proprietate, posesiune. Umbla vorba că, pe verb reflexiv:emuri, stăpînirea satului se întindea peste tot pe unde ajunge acum stăpînirea boierească. GALAN, Z. R. 89. Am dori stăpîniri largi, cîmpuri cu holde și ape line. SADOVEANU, B.

7.
       • (În construcție cu verbele «a pune», «a lua», «a da», «a avea» etc., cu sensul reieșind din acestea) Am în stăpînire trei poduri ș-o fîntînă. SADOVEANU, O. VII 270. V-oi învăța eu să puneți stăpînire pe lucrurile din lume, cornoraților! CREANGĂ, P. 48. Dormeai tu mult și bine Harap-Alb, de nu eram eu, zise fata Împăratului-Roș, sărutîndu-l cu drag și dîndu-i iar paloșul în stăpînire. id. ib. 279. Răposatu tată-meu mi-a lăsat cu limbă de moarte că, de-a fi să-mi vînd casa verb reflexiv:odată, să-mi păstrez în stăpînire cuiu ist mare din părete. ALECSANDRI, T. I 320.

2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. Pe Tudor din Vladimir l-au tăiat

– în bucăți l-au tăiat... Tudor a pierit. Mai greu ca înainte a apăsat stăpînirea boierească norodul. STANCU, D.

9. V-am spus, cum mi se pare, de nu-ți fi uitat, Că lupul se-ntîmplase s-ajungă împărat. Dar, fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui Ceea ce s-a urmat sub stăpînirea lui. ALEXANDRESCU, M. 331.
       • (Poetic) Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci... Peste cîte mii de valuri stăpînirea ta străbate, Cînd plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! EMINESCU, O. I 130.
       • Expresia: (Mai ales în construcție cu verbele «a avea», «a pierde») Stăpînire de sine = calm, sînge rece, cumpăt. Oamenii se întorceau ca să-l vadă. Le zîmbea tuturor sfidător și stînjenit. Simțea că-l ghiciseră și-și pierdea stăpînirea de sine. DUMITRIU, N. 178. Niciodată nu i se mai întîmplase să-și piardă stăpînirea de sine. Lupta să-și învingă slăbiciunea. BART, forme 253. A avea stăpînire asupra cuiva = a avea autoritate, putere asupra cuiva; a domina, a conduce pe cineva. Nic-a lui Costache cel răgușit, balcîz și răutăcios nu mai avea stăpînire asupra mea. CREANGĂ, A.

7.
♦ (Concretizat, rar) Țară, regiune aflată sub guvernarea cuiva. Ați putut să călcați... Puternica-mi stăpînire? TEODORESCU P. P. 103.

3. (Astăzi rar) Putere, autoritate de stat; persoană care reprezintă această autoritate. Doar n-o fi stînd de patru zile atîta norod, în ploaie, pentru salcia asta!... Dacă-mi spunea mie stăpînirea, o duceam singur la conac, încă de acum o săptămînă. GALAN, Z. R. 92. Mîniați de-a binele, cei doi reprezentanți ai stăpînirii luară cîte un toc și cîte o testea de hîrtie și începură să scrie, în două exemplare, cuvenitul proces-verbal. STĂNOIU, C.

I. 105. Am aflat din izvor sigur că stăpînirea are nevoie de el ca să zidească un spital. ALECSANDRI, T. 769. Armata primea de la stăpînire leafă, hrană și veștminte. BĂLCESCU, O. I

15.