Ce înseamnă lunetă substantiv astronomie lunetă astronomică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "lunetă substantiv astronomie lunetă astronomică": rar refractor; lunetă meridiană

" Arzi lumii! Lacrima materiei, iti spune
Stand la luneta sa un dascal mai batran.
Esti piaza rea sau buna? se intreaba unii,"
Cometa poezie de George Meniuc

" ceea ce priveam acum cu stupoare.
Omul care pazea luneta parea sa fie filozof,
parea ca invatase multe de la fantastica lui teava de tun,"
aventura in cer poezie de Geo Dumitrescu

LUNÉTĂ (< limba franceza ) substantiv feminin

1. Instrument optic cu ajutorul căruia pot fi observate obiectele depărtate; formează imagini care sunt situate mai aproape decât obiectivele și care se văd sub unghiuri mai mari decât s-ar vedea obiectele cu ochiul liber. Alcătuit din: obiectiv, ocular și sistemul de inversare; este parte componentă a telescoapelor, binoclurilor, spectroscoapelor etc. Utilizată în astronomie, în topografie, în tehnica militară (pentru observare, ochire etc.) (ca accesoriu) în construcția anumitor aparate de laborator etc. L. a fost inventată în Olanda la începutul secolul 17; Galilei a construit mai multe l. (începând din 1609), cu ajutorul cărora a făcut numeroase descoperiri în astronomie.
       • L. topografică = instrument pentru trasarea direcțiilor și determinarea diferențelor de nivel la ridicările topografice.

2. Dispozitiv de susținere a pieselor lungi și relativ subțiri la prelucrarea lor pe strunguri.

3. Element arhitectonic de forma unei bolți semicilindrice, care străpunge partea inferioară a unei cupole sau a unei bolți mai mari.