Ce înseamnă lovitură de berbec?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "lovitură de berbec": izbitură a coloanei de lichid într-o conductă, produsă când scurgerea lichidului e oprită brusc

" Acela, zic Casandrele, sunt eu!
Ca un berbec am sa ma duc in templu.
Murind, macar s-ajung la Dumnezeu."
Condamnati poezie de Adrian Paunescu

" Curind a prins sa puna stapinire pe sine si sa se pazeasca atit de el insusi, cit si de ceilalti. Cistigarea monahiei il inveghea si mai mult. Acum il suparau curiozitatea fratilor, spionarea si mai ales interesul de care se bucura in ochii lor ca aducator de foloase lumesti; si se razleti de obste. Cu cit inainta in virsta, se facea mai posac, mai salbatic, parca s-ar fi intors la copilarie. Cum ispravea indatoririle, se inchidea ca un cenobit, si nu-l mai vedea nimeni pina sunau toaca si clopotele.
Dezbarat ca de niste cusururi de acele scapari in afara ale adincului, izbutise sa-si astupe sparturile facute in alcatuirea lui de maiul berbecului si sa se dreaga.
Dar indata dupa zagazuirea minunilor se ivi lupul."
Schimnicul poezie de Vasile Voiculescu

BERBÉC, berbeci, substantiv masculin

I.

1. Masculul oii, animal cu coarne mari și întoarse spre spate, cu corpul acoperit de lînă bogată. Ciobanii urcau pe urmele oilor, fluierînd și azvîrlind măciucile după berbeci. PREDA,

I. 140. Cînd părintele Raicu îi muștrului asupra băuturii, Constandin Știulete făcu: «Mm!», ca un berbec înjunghiat. PAS, L. I

13. Berbeci are sute-ntregi Cu cozile pe telegi. ALECSANDRI, P. P. 201.

2. Constelație din emisfera boreală (unul din cele douăsprezece semne ale zodiacului), în dreptul căreia trece soarele între 21 martie și 21 aprilie.

II. (Amintind de luptele berbecilor, care se izbesc cu capul unii pe alții)

1. (Învechit, în arta militară a antichității și a feudalismului) Mașină de război constîrid dintr-o bîrnă lungă de lemn tare, terminată la un capăt cu o bucată de bronz sau fier, lucrată în forma unui cap de berbec și care se întrebuința la spargerea și dărîmarea zidurilor și porților unei cetăți asediate.

2. Trunchi gros de lemn de stejar cu care se bătătorește un loc sau se bat parii și stîlpii în pămînt; bloc metalic (de oțel moale sau de fontă) pentru baterea piloților în lucrările de construcție. Oamenii bateau în apă, cu berbeci, stîlpii podidui. GALACTION, O. I 330.
♦ Bloc de fontă dură, care, ridicat și coborît printr-un mecanism special, servește, la spargerea bucăților mari de fontă.

– Variantă: berbéce (SADOVEANU, M. C. 17, EMINESCU, N. 34) substantiv masculin