Ce înseamnă logică dialectică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "logică dialectică": concepție filozofică a logicii de pe pozițiile materialismului dialectic, care studiază dialectica formelor logice, raportul lor cu conținutul

" Cand libereaza pe Bujor,
E logic sa suprime Garda .
"
Lui N. Titulescu poezie de Cincinat Pavelescu

" Opt inmultit cu opt fac saizeci si patru
Asa se construieste raiul: simplu, logic si real
"
Simplu poezie de Ion Milos

LÓGIC, -Ă, logici, -ce, substantiv feminin, adjectiv

I. S. forme

1. Știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte.
       • Logică generală = logică clasică, de tradiție aristotelică, care studiază formele logice fundamentale (noțiunea, judecata, raționamentul), precum și principiile gândirii. Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care cercetează operatorii logici și care are ca obiect aplicarea metodelor matematice în domeniul logicii formale, în electronică, cibernetică, lingvistică; logistică. Logică dialectică = concepție filozofică a logicii de pe pozițiile materialismului dialectic, care studiază dialectica formelor logice, raportul lor cu conținutul.

2. Gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic.
♦ Fel de a gândi al cuiva.

3. Cerință firească, temei rațional, rațiune.

II.

1. Adj. Potrivit cu regulile logicii (I); rațional, just, întemeiat, corect.
       • Cap logic = minte care gândește rațional; persoană care gândește întemeiat, rațional.

2. (fizică, în sintagma) Circuit logic = circuit electronic sau electromecanic folosit în calculatoarele electronice, cu ajutorul căruia se pot efectua operații logice elementare.

3. (În sintagmele) Diagramă (sau schemă) logică = reprezentare grafică a unui algoritm; organigramă.

– Din limba franceza logique.