Ce înseamnă locuțiune verbala a lăsa pe cineva olog?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune verbala a lăsa pe cineva olog": a ologi

" Aratati-ma cu mina, ca o alinare,
Neamului cuminte si olog din preajma fintinilor,
Cum patrund incet si zeiesc"
Plecarea poetului poezie de Virgil Gheorghiu

"Va veni somnul si milioane de animale fara ochi si milioane de vietati rosii noaptea pe
ploaie -toamna semanatorul olog va plinge pe cimpuri primavara cu frunze de fier.
"
Literatura poezie de Anatol E. Baconsky

OLÓG, -OÁGĂ, ologi, -oage, adjectiv

1. Căruia îi lipsește un picior sau amîndouă; care nu poate umbla bine sau nu poate umbla de locuțiune vezi șchiop. Era olog de amîndouă picioarele. ISPIRESCU, L. 313. Bătrînețele m-au făcut olog de picioare. ALECSANDRI, T. I 430. De bătături durerea te face olog. NEGRUZZI, S. II 189.
       • (Substantivat) Făcu milostenie ologului din ușa bisericii. DUMITRIU, N. 121. Stai, ologule... strigă careva către Sender. CAMILAR,

II. I 92. Tocmai atunci se tîrăște. pe poartă, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului. REBREANU,

I.

15.
♦ figurat Care are un defect, infirm; stricat. Judecata-i e oloagă, Că-i lipsește-n cap o doagă. PANN, P. vezi I 10.

2. figurat (Despre unele plante) Care nu are cîrcei și nu se agață pe arac. Fasole oloagă. Mazăre oloagă. ▭ Via oloagă, lăsată cu două capuri, crește scoțînd lăstare de la tot ochiul.

I. IONESCU, M. 370.