Ce înseamnă locuțiune verbala a-i pune o piedică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune verbala a-i pune o piedică": a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice și să cadă

"
Zoe: Nu si-o joaca pe a lui, Fanica, o joaca pe a mea; pentru ca inca o data iti spui din doua una: ori tu ma iubesti si eu traiesc, si atunci lupta e peste putinta cu Catavencu - trebuie sa-mi cedezi; ori nu, si atuncea mor, si daca ma lasi sa mor, dupa ce-oi muri poate sa se-ntample orice (zdrobita.) Sunt horarata (revenindu-i deodata toata energia.) Da, sunt hotarata, dar nu voi sa mor pana nu voi fi luptat cu toate imprejurarile (cu energie crescanda) si am sa lupt! si cu tine am sa lupt, pentru ca acuma tu esti piedica a mai grea, care ma opreste sa-mi capat iar linistea! Da, sunt hotarata, si trebuie sa biruiesc tot, si pe tine asa de hotarata sunt, incat adineaori am poruncit lui Ghita sa mearga sa dea drumului lui Catavencu si sa-l pofteasca aici din partea mea.
"
O scrisoare pierduta poezie de Ion Luca Caragiale

" sa-mi proroceasca un sfarsit inseninat.
O piedica in calea progresului: stravechea credinta
in ascunsele puteri ale cuvintelor. "
Ei poezie de Mircea Barsila

PIÉDICĂ, piedici, substantiv feminin

1. Ceea ce oprește realizarea unui țel, ceea ce stă în calea unei acțiuni; obstacol, stavilă; dificultate, greutate. Dacă aveam succes, ne acapara succesul, dacă aveam de înfrînt dificultăți, ne îndîrjesc piedicile. C. PETRESCU, T. II 109. Dorința mea de a-l ajuta îmi ascunde toate piedicile, toate obiecțiile. BRĂTESCU-VOINEȘTI, forme 15.

2. (Concretizat) Obiect sau dispozitiv folosit pentru întreruperea sau întîrzierea mișcării unui sistem tehnic sau pentru blocarea unui organ mobil al acestuia; opritoare. a) Frînghie sau lanț cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor cînd sînt lăsați să pască. Ați mai auzit poate că acolo unde cad potcoavele cailor și piedicilelor la pășune e semn că fierul s-a lovit de iarba-fiarelor. PETRESCU, R. DR. 163. b) Frînă care se pune laroata carului. c) Scîndurică cu ajutorul căreia se fixează sulurile războiului de țesut, ca să nu se desfășoare. d) Dispozitiv pentru blocarea trăgaciului unui pistol sau al unei puști, spre a evita o descărcare accidentală. Șovăind între diferite bănuieli, stăteam locului nemișcat, cu un deget pe piedica pistolului. GALACTION, O. I 82. Iată pistolul... îl țiu eu, n-ai decît să tragi piedica. NEGRUZZI S. I 23. e) Cureaua cu care cizmarul ține strîns genuncherul și încălțămintea cînd lucrează. f) (în forma piedecă) Mușchea, piedecă, hască și clin... și tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 81. f) (învechit, cu valoare de plural ) Cătușe, fiare, lanțuri.

3. Mijloc de a face pe cineva să cadă, împiedicîndu-l cu piciorul; împiedicare. Hai la trîntă, dar fără piedică.
       • Expresia: A pune (cuiva) piedică = a face pe cineva să cadă, împiedicîndu-1. Jucau fripta și-și puneau piedici. PAS, Z. I 166. Fără să-i dea răgaz a zice nici cîrc! îi puse o piedică și-i făcu vînt în cazan. ISPIRESCU, E. 201.

– Variantă: piédecă substantiv feminin