Ce înseamnă locuțiune conjuncție cît timp?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune conjuncție cît timp": în tot timpul în care

" Pe cat timp in suf let canta dulci visari, — entuziasm,
Pe cat timp se desfasoara al sperantei vesnic basm,
Ochiul viu scantei imparte, — esti scutit de batranete,"
Tineretea eterna poezie de Alexandru Macedonski

" O tin cu degete intinse.
Naluci din vechiul timp desprinse,
Stiu viata lor ca e sfarsita"
Rondelul ctitorilor poezie de Alexandru Macedonski

TIMP, timpuri, substantiv neutru, și (IV și, învechit, II) timpi, substantiv masculin

I. (filozofie) Formă obiectivă de existență a materiei în continuă dezvoltare. Am început să studiez filozofia... și mai ales problema spațiului și timpului. CAMIL PETRESCU, U. N. 24.
       • (Personificat) Ceasornicele-n casă au început să fugă Și inima timpului începe să grăbească. BOTEZ, P. O. 105. Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie. EMINESCU, O. I 133. Astfel ziceau, și timpul un pas a mai făcut. ALEXANDRESCU, M. 12.

II. (În concurență cu verb reflexiv:eme)

1. Durata unei acțiuni sau a unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz. Întîlnim după un timp o casă pe stînga. CAMIL PETRESCU, U. N. 264. Mult timp în mînă l-a-nvîrtit. De patruzeci de ani purta Cu el acest cuțit. COȘBUC, P. I 231. Vizitiul lui... stătu de pază o bună bucată de timp. ISPIRESCU, L. 109. Se strecurase atîta timp, se petrecuseră atîtea întîmplări. NEGRUZZI, S. I 68.
       • (Cu determinări în genitiv sau introduse prin prepoziție «de») În tot timpul războiului n-am văzut o furnică. SAHIA, N. 61. Învățătorul chiar adormise îmbrăcat în timpul convorbirii. REBREANU,

I. 35
       • Timp mort vezi mort (6).
       • Locuţiune adverbiala Cu timpul = cu încetul, cu verb reflexiv:emea, treptat. Cîtva timp vezi cîtva. La (sau din) timp = la momentul potrivit, pînă cînd nu este prea tîrziu. Depeșează-mi îndată: cu ce tren, la ce gară și oră sosește

– să pot pleca d-aci la timp. CARAGIALE, O. VII

15. De la un timp sau (rar) dintr-un timp = (începînd de) la un moment dativ Dintr-un timp și vîntul tace; Satul doarme ca-n mormînt. COȘBUC, P. I 48. Din timp în timp = din cînd în cînd, la anumite intervale, uneori, cîteodată. Din timp în timp tresăreau ca de spasmuri. VLAHUȚĂ, O. A. 137. (În) tot timpul = fără întrerupere, într-una, neîncetat. Stăpînită de teamă a stat tot timpul cît doctorul a făcut cusătura. BART, E. 382. Președintele... a fost în tot timpul poetul Iancu Văcărescu. GHICA, S. A. 149. În același timp = deodată, simultan; de asemenea. Mănăstirea de la Sf. Sava poate fi socotită în același timp și la marginea Bucureștilor, prin căsuțele țărănești din jurul ei. CAMIL PETRESCU, O. I 197. Între timp vezi între2 (2).
       • locuțiune conjuncție Cît timp = în tot timpul în care...
       • Expresia: A avea timp, a-și omorî timpul, a pierde timpul vezi c. (Toate) la timpul lor = cînd e momentul potrivit. A fi timp (sau timpul) = a fi momentul potrivit pentru o acțiune. Acum nu-i timp să te bocești; Tu vii cu mine-acasă. COȘBUC, P. I 71. Bun! zise el în gîndul său. Ia acu mi-e timpul. CREANGĂ, P. 21. O! Despot, nu e timpul de zis aste cuvinte. Suceava, te gîndește, e plină de morminte. ALECSANDRI, T. II 180. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat). Mie timpul mi-a sosit, Timpul de căsătorit. ALECSANDRI, P. P. 27.
♦ (Învechit) Anotimp. Haydn scria în Viena oratoriul «Celor patru timpuri». ODOBESCU, S. III 95. Timpul domnitor al acestii cîmpii era numai primăvara. GORJAN, H. I 113.

2. Perioadă determinată istoric; epocă, secol. Numai revoluțiile, spuse Mitică Filipescu, te fac să revii pe linia progresului și mai ales revoluțiile sînt singurul mijloc prin care popoarele pot înfrînge timpul, îl pot supune și folosi cu adevărat. CAMIL PETRESCU, O. I 313. În calea timpilor ce vin, O stea s-ar fi aprins. EMINESCU, O. I 191. Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator? ALECSANDRI, P. II

6.
       • Expresia: Pe timpuri = demult, mai demult, odinioară.
♦ (La plural ) Împrejurări. Să ne folosim de timpuri cînd alții de noi se tem. HASDEU, R. vezi 149.

III. Ansamblul stărilor meteorologice ale atmosferei într-o regiune dată și într-un interval de timp dativ
       • Timpul probabil vezi probabil. IV.

1. Fiecare dintre fazele unei mișcări, ale unei operații, ale unei acțiuni etc. În cîți timpi se strînge vela superioară? CAMIL PETRESCU, T. II 196.
       • Expresia: În doi timpi și trei mișcări vezi doi.

2. (muzică) Fiecare dintre părțile egale ca durată, dar diferite ca intensitate, care alcătuiesc o măsură; bătaie.

3. Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mașini termice cu piston (motor cu aburi, cu ardere internă), care corespunde unei curse a acestuia. Motor în patru timpi. vezi Categorie gramaticală cu ajutorul căreia se exprimă momentul în care se petrece acțiunea unui verb; formă verbală care corespunde acestei categorii gramaticale.
       • Consecuția timpurilor vezi consecuție. Timp compus vezi compus. Concordanța timpurilor vezi concordanță.