Ce înseamnă locuțiune adverbiala peste sau dincolo de hotar sau hotare?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala peste sau dincolo de hotar sau hotare": în țară străină

" Daruitorul celor bune!
Dreptatea Ta hotaratoare
Binevoit-a sa-mi coboare"
Dumnezeu poezie de Alexei Mateevici

" Dragoste fara rost,
Dragoste fara hotar
Umbrele plopilor, gratii lungi peste camp,"
Pahar cu margarete poezie de Ana Blandiana

HOTÁR, hotare, substantiv neutru

1. Linie de demarcație care desparte o țară de alta (vezi graniță, frontieră), o proprietate de alta (vezi hat, răzor, mejdină) sau un sat, un oraș de altul. Gonașii îi ajunseră tocmai cînd treceau hotarul. NEGRUZZI, S. I 158. Punea hotar pămîntului dăruit culmele dealurilor. id. ib. 273. Săi, Ștefane, la hotare, C-a intrat sabie-n țară. ALECSANDRI, P. P. 170.
       • Locuţiune adverbiala Peste (sau dincolo de) hotar (sau hotare) = în țară străină. Un frate mai mare m-a luat cu el peste hotare... A murit bădița, ș-am rămas singur pe lume. SADOVEANU, O. VII 22. A să ne scoată leșii din țara noastră, bădică, și să ne ducă robi peste hotar. ALECSANDRI, T. II 34. Floare albă din păhar, Badea mi-i peste hotar. HODOȘ, P. P. 46.

2. figurat Limită, margine, capăt. Mănia grădinarului trecu orice hotare. ISPIRESCU, L. 152. La cel ce în carcere plînge amar Și blestemă cerul și soartea, La neagra-i durere îi pune hotar. EMINESCU, O. I

11. Frunză verde oțetar, Cîntă cucul în stejar, Să pui grijilor hotar. BELDICEANU, P. 95.
       • (Rar) Hotarul vederilor = orizont. Peste întinderile de la hotarul vederilor jucau valurile apei morților. SANDU-ALDEA, U. P. 57.
       • locuțiune adjectiv Fără (de) hotar = nesfîrșit, nemărginit. În noaptea fără de hotar Mișcăm într-una, Aproape în zadar. CAMIL PETRESCU, vezi 17.

3. Moșie, proprietate (mare); prin extensie regiune, țară, ținut. De cîteva zile văzuse destule și auzise de asemeni, ca să se convingă că toate în acest hotar... au o pulsație proprie. SADOVEANU, Z. C. 72. S-au iscat mărturii precum că noi de ani de zile împingem vitele noastre la pășune pe hotarul Murgenilor. id. O. VII 104. Iar la ospăț! Un rîu de vin! Mai un hotar tot a fost plin De mese. COȘBUC, P. I 57. Acum sîntem în hotarul tatii. RETEGANUL, P. III 16.
♦ (Transilvania) Teritoriul (cu pămînt arabil, pășuni, păduri etc.) al unei comune. Satul părea mititel... Hotarul însă se întindea atît de mare, încît Ion nu se mai sătura privindu-l. REBREANU,

I. 50.

– plural și: (regional) hotară (EMINESCU, O. IV 111).