Ce înseamnă locuțiune adverbiala pe vrute, pe nevrute?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala pe vrute, pe nevrute": indiferent dacă dorește sau nu, vrând-nevrând

" Statu te admirand.
El poarta a ta deviza, el vrea sa stea ca tine,
Ca munte neclintit,"
La ceahlau poezie de Alecu Donici

"
Cine vrea in toata viata tot mereu sa-ntinereasca,
Cu batrani sa nu s-adune, cu batrani sa nu vorbeasca:"
Tineretea eterna poezie de Alexandru Macedonski

verb reflexiv:EA, verb reflexiv:eau, verb

II. tranzitiv

I. (Folosit și absolut; în concurență cu voi, la unele persoane și timpuri înlocuit de acesta; urmat de o completivă dreaptă cu verbul la conjunctiv sau, mai rar, de un infinitiv) A fi hotărît, a fi decis să...; a avea de gînd să..., a intenționa; a voi. Însă dacă verb reflexiv:ei și verb reflexiv:ei numaidecît să te duci, eu nu te opresc. CREANGĂ, P. 193. Floricică dintr-o mie, Pusu-și-o mîndra mînie, De dor nu verb reflexiv:ea să mai știe. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 164. Stăi, mîndruța mea, Nu te spăria, Că verb reflexiv:em să glumim Și să te zidim. ALECSANDRI, P. P. 190. Vodă verb reflexiv:ea și Hîncu ba, se spune cînd două persoane care au interese comune sînt în dezacord în ce privește calea de urmat pentru îndeplinirea unei acțiuni.
       • Expresia: verb reflexiv:ea (sau va) să zică = a) înseamnă, are semnificația de... Eu știu ce verb reflexiv:a să zică durerea de inimă. CREANGĂ, P. 172. Avea ochi albaștri, ceea ce verb reflexiv:a să zică mult. EMINESCU, N. 86. Refluxul verb reflexiv:a să zică cînd să umflă apa. DRĂGHICI, R. 43; b) (cu valoare de conjuncție) așadar, deci. Va să zică nu poți! Ce verb reflexiv:ea (sau va) să zică asta (sau, mai rar, aceea)? = ce înseamnă, ce rost are? Ce va să zică aceea să plătesc? ISPIRESCU, L. 138. (Impersonal, rar) Cum (sau ce) va verb reflexiv:ea = orice. Întîmplă-se ce va verb reflexiv:ea, Eu de badea voi tăcea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 55.
♦ intranzitiv A avea voință neclintită, a stărui într-o acțiune. Eu știu să verb reflexiv:eau.

2. A pretinde, a cere; a aștepta (de la cineva ceva). Eu verb reflexiv:eau să-mi dai copilul zburdalnic, pe Arald. EMINESCU, O. I 91.
       • (La persoană 2 sg., precedat de pronume interogativ «ce» alcătuiește o formulă expletivă) Sînt un vinovat nevrednic de iubirea ei, dar ce verb reflexiv:ei? suferințele ce am tras... mi-au stricat inima. NEGRUZZI, S. I 47.
       • (În tranzacții comerciale, subînțelegîndu-se complementul «bani») Cît verb reflexiv:ei pe hainele astea?

3. (Folosit și absolut) A dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva. verb reflexiv:eau o stofă bună.
       • (Complementul indică o persoană, subînțelegîndu-se calitatea ei de soț sau de soție) Să-mi spui o dată, Să mă-ntrebi: Mă verb reflexiv:ei tu, fată? Și plîngeam de supărată. COȘBUC, P. I 51. Cu toate la picioare-ți eu le puneam în vază, Dar nu-l mai verb reflexiv:ei pe Arald, căci nu mai verb reflexiv:ei nimică. EMINESCU, O. I 92.
       • (În proverbe) Îi sătul de dulce, verb reflexiv:ea și amar cîteodată, se spune despre cel ce s-a săturat de bine. verb reflexiv:ea să fie și griul scump și făina ieftină, se spune despre cel care cere lucruri peste putință. verb reflexiv:ea să fie și cu varza unsă și cu slănina în pod, se spune despre cel care urmărește profituri cît mai multe.
       • Expresia: Cît verb reflexiv:ei = peste măsură. De-mbunătățiri rele cît verb reflexiv:ei sîntem sătui. ALEXANDRESCU, P. 79. verb reflexiv:ei, nu verb reflexiv:ei = de voie, de nevoie; fie că dorești, fie că nu dorești. verb reflexiv:ei, nu verb reflexiv:ei, bea Grigore aghiazmă, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale. verb reflexiv:înd-nevrînd = mai mult de silă decît de bunăvoie; de voie, de nevoie; datorită împrejurărilor. Cu multe sănii De pe coastă vin țipînd Și se-mping și sar rîzînd: Prin zăpadă fac mătănii verb reflexiv:înd-nevrînd. COȘBUC, P. I 224. Dorea ca verb reflexiv:înd-nevrînd să împlinească slujba ce și-o luase asupră. ISPIRESCU, L. 17. Acum, verb reflexiv:înd-nevrînd, trebuie s-ascult, că mi-i capul în primejdie. CREANGĂ, P. 212. A face tot ce verb reflexiv:ea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva.
♦ reflexiv A dori să devină sau să fie (ceva ori cineva). E un băiat ciudat vînzătorul de cutii și tăblițe, de bureți și creioane, care s-ar verb reflexiv:ea și vînzător de cărți într-un tîrg. STANCU, despre 381. În nesațiul cosmic al adolescenței, fiecare s-a verb reflexiv:ut mai bun. C. PETRESCU, vezi 251.

4. A consimți, a primi, a se învoi, a fi de acord. Tată, zise atunci feciorul cel mijlociu, să mă duc eu, dacă verb reflexiv:ei. CREANGĂ, P. 187. Neputînd să te ajungă, crezi c-or verb reflexiv:ea să te admire! EMINESCU, O. I 134. Asta mie mi-o plăcut, Numai maică-sa n-o verb reflexiv:ut. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 366.

5. (În personificări; despre, obiecte, mai ales în forma negativă) A (nu) putea, a (nu) fi în stare. Focul nu verb reflexiv:ea să ardă. ▭ Stăi puțin cu carul...

– Eu aș sta, dar nu prea verb reflexiv:ea el să steie. CREANGĂ, P. 40.

6. (Învechit și popular) A fi pe cale să... (ori de a...) Cînd verb reflexiv:u să moară își chemă feciorii. popular

II. (Ca verb auxiliar; formele de prezent industrie servesc la formarea viitorului) Cel din urmă voi veni la masă Chiar de n-ar mai fi pe ea pahare. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 525, 1/6. Pînă a doua zi... simțeam că voi înnebuni. CAMIL PETRESCU, U. N. 154. De-a pururea aproape vei fi de sinul meu... Mereu va plînge apa, noi vom dormi mereu. EMINESCU, O. I 129.
       • (Arhaizant și poetic, formele auxiliarului urmează după infinitiv) Adormi-vom, troieni-va Teiul floarea-i peste noi, Și prin somn auzi-vom bucium De la stînele de oi. EMINESCU, O. I 101.
       • (Arhaizant și popular, forma de persoană3 singular se substituie tuturor persoanelor singular și plural pentru formarea viitorului cu conjunctiv prezent al verbelor de conjugat) Cuvine-se hirotonirea Cu harul ceriurilor, ție, Drept vestitorule apostol Al unei verb reflexiv:emi ce va să vie. GOGA, P. 25.
       • Expresia: Va să fiu (să fii etc.) = trebuie să fiu (să fii etc.). Ca să fii avocat iscusit și căutat, va să fii șiret, pișicher, chițibușar. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 43.

– Forme gramaticale: perfectul simplu verb reflexiv:ui, participiu verb reflexiv:ut. - prezent industrie (I) și: (regional) verb reflexiv:au, verb reflexiv:eu, persoană persoana a treia singular: el / ea (în expresie) și: va, (II) voi (popular oi), vei (popular, ăi, ei, îi, i, oi), va (popular o, a), vom (popular om), veți (popular ăți, eți, oți), vor (popular or).

– Variantă: (nerecomandabil) verb reflexiv:oí (ALECSANDRI, T. II 95) verb IV.