Ce înseamnă locuțiune adverbiala pe sau în țăcăneală?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala pe sau în țăcăneală": cu pas sau mers ritmic

"
Se invoira usor. Boierul scoase o punga cu bani si o puse popii in miini. Acesta, plecat, se girbovi si mai mult de greutatea aurului sub ghebul iesit al spinarii. Si Marghiloman se uita cu neincredere dupa el. Curind, impanat cu proptele si invoiri de la stapinire, popa, calare pe iapa lui sura si cu alt cal legat de coada ei, lua calea Barbosilor. in citeva zile strabatea la tacaneala neintrerupta Basarabia cu holdele ei de rasarita luminoasa, trecea Nistrul si se mistuia pe drumurile treierate de mocanii cu turmele calatoare. Dar mai ales purtat ca pe o dira de cenusa pe urmele vechilor lui hotii de cai, savirsite pe acele meleaguri.,. Trecea, intrebind pretutindeni, din sat in sat, din gazda in gazda, ca intr-o balada, cind romaneste, cind ruseste, cind tatareste, despre pagubasul unui armasar alb, zmeos si salbatic cum nu se mai afla altul pe pamint. Se caina ca n-are un petec de friu, o frintura de potcoava sau o scara de sea, sa arate dovada stapinului care l-a pierdut, ca sa-l creaza ca-l va pune pe urmele hotului.
Cazacii mustaciosi, ascultindu-l, ridicau uimiti fruntile. Mirzaci cu ochi zabreliti de gene lungi de cadina il primeau induiosati si�1 petreceau din aul in aul, imbuibindu-l cu rachiu scos din lapte de iapa. Si povestea armasarului legendar se latea ca o boare purtata pina-n muntii Cubanului, unde se tinguia stapinul minunii, care, auzind, a alergat ca o vijelie zeci de poste inaintea streinului cc-i aducea stire despre Murad, armasarul lui, dulce rasad din iapa alba pe care a calarit Mohamed la paradis."
Alcyon sau Diavolul alb poezie de Vasile Voiculescu

" - Hai cu mine. Se uita la ceas: Acum e unsprezece si jumatate. La unu fara un minut pleaca trenul. Ia o valiza si citeva lucruri trebuitoare, nu uita pasta de dinti, si vino la gara. La unu fara un sfert sa fii pe peron, la acceleratul de Ploiesti. Bilete scot eu.
Si, ca intr-un vis, m-am trezit chiar in dupa-amiaza aceea intr-o gara mica, dupa ce am trecut duduind podul peste Ialomita. Acolo ne astepta o brisca. Cu ea am strabatut in tacaneala cailor pe linistite drumuri de tara, cu praful de trei palme, citeva sate albe, inmormintate in tacere. Am trecut Ialomita inapoi, prin vad, si am intrat in baia de racoare a padurii.
Prietenul, tacut de felul lui, n-a scos tot timpul nici un cuvint, m-a ingaduit sa-mi viu singur si-ncet in fire. Nici eu nu ]-am intrebat unde mergem, ce-o sa facem. M-am lasat luat ca de-o apa."
Sezon mort poezie de Vasile Voiculescu

ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, substantiv feminin Faptul de a țăcăni; țăcănit. Se aude mereu un zgomot neîntrerupt, un fel de țăcăneală cadențată. BART, S. M. 49. Ea auzi țăcăneala unui pas de cal. CARAGIALE, S. 31.
       • Locuţiune adverbiala (Rar) Pe (la sau în) țăcăneală = țăcănind ritmic. Pe cît de gros și de voinic e Pitache, pe atît de uscat și de pipernicit e Năiță... Dar merg în pas la țăcăneală. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 59. Tovarășul meu... începu și el să tropote in fața mea, jucînd foarte serios și pe țăcăneală. ODOBESCU, S. III 251.