Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
VERESÍE substantiv feminin (Familiar) Credit. Nimeni nu mai avea un gologan... iar domnul Țudic trecuse peste puterile condicii lui de veresie. C. PETRESCU, R. DR. 160.
• Locuţiune adverbiala Pe (rar în sau cu) veresie = pe credit, pe datorie; prin extensie degeaba, gratis. Păutura o dădeau cîrciumarii, nici cu bani peșin, nici pe veresie și nici ca o filotimie dm partea lor. PAS, R. I 60. Mănîncă pe datorie, bea pe veresie. CARAGIALE, T. II
5.
