Ce înseamnă locuțiune adverbiala pe pitulate?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala pe pitulate": pe ascuns, pe furiș

" Vaduva se gindi iar la preot, sa-l cheme pentru un sfat, pentru o sfestanie. Dar isi lua seama. Iar n-ar fi inteles-o.
intr-o seara cazu, hotarita, la icoana Maicii Domnului si se ruga, luindu-si asupra-si intreg pacatul. A doua zi incepu, singura, retezatul prisacii. Cind desfacu capacul celui dintii stup, se astepta s-o improaste traznetele iadului, sau macar mierea sa miroasa a pucioasa. Dar nimic altceva decit ochiuri limpezi, pline de cleiul cu mireazma desfatata Deodata, miinile ei, uimite, incremenira, in inima fagurului se pitula o zidire cu totul deosebita de rostul si alcatuirea dimprejur. Sta acolo, zamislit din ceara alba ca zapada, un simbure de chivot marunt, aidoma cu o bisericuta mica numai cit o lacrima, dar atit de amanuntit si desavirsit lucrata, ca nu-i lipsea nimic, usi, ferestre, turle, pridvor, din cite se cuvin unui sfint lacas. Si inlauntrul chivotului, prin usitele date in laturi, se zarea sprijinita pe un fir de piciorus o tintisoara luminoasa, pristolul pe care odihnea un potir, mic cit o seinteie, unde stralucea pastrat stropul de impartasanie scuipat de ca De jur imprejurul chivotului, de cele patru laturi, se intesau niste chilioare, inchipuind o manastire pitica, de ceara, unde, rinduite de paza, slujeau o seama de albine anume inchinate.
Femeia, cuprinsa de o infricosata bucurie, alerga din stup in stup si-i deschise pilpiind de spaima. in miezul fiecaruia strajuia stralucitul chivot, cu sfinta cuminecatura in boaba potirului, imprejmuit de chiliile schitului de ceara."
Schitul de ceara poezie de Vasile Voiculescu

"
Frumos destul ! Prin gazeta dumitale, care inunda trei tari, se arunca ocara infamanta asupra mii de oameni cinstiti; se denunta, cu sarcasme pline de acel miros specific speluncilor bucurestenesti, unde se strang, in academii libere, toti intelectualii de industrie, - se denunta in gazeta dumitale, ca ratiunea si temeiul insufletirii unei mari intruniri nationale sunt numai pitula si grosita, pofta chefului de gura-casca de-o parte, de alta setea de reclama - adeca imbecilitatea celor multi si sar;atania celor putini Iar, a doua zi, declari, calm si senin, ca nu iei nicio raspundere pentru ocara aceasta facuta unui neam intreg fara stirea dumitale, om nevinovat; ba,chiar o regreti.
"
O Reparatiune poezie de Ion Luca Caragiale

PITULÁ, pitulez, verb

I. reflexiv A se ascunde (ghemuindu-se), a se piti. S-au temut apoi, în plinul ospățului, că nu se năpustească o ceată de călăi pitulați hi negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III

14.

– Variantă: pitulí, pitulesc (DAVILA, vezi vezi 30, DELAVRANCEA, H. TUD. 20), verb IV.