Ce înseamnă locuțiune adverbiala pe nimerite?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala pe nimerite": la nimereală, la întâmplare; pe dibuite

" Daca din intimplare
Vei nimeri o f loare,
Ce poarta un scump nume, ce-i zic nu-ma-uita,"
Inima mea e trista poezie de Grigore Alexandrescu

"
Constitutia noastra dela 1866 s-a facut ca prin farmec, ca printr-o vraja: o Constitutie intreaga de nu stiu cate capitole, paragrafe, articole, s-a facut foarte iute Englitera si-a facut-o pe a ei nu stiu dupa cate lupte seculare; tara romaneasca si-a facut-o, fara prea multe necazuri - intr-o noapte (mare ilaritate, aplauze). Pe semne ca de aceea Constitutia engleza a iesit asa de proasta: au pierdut prea multa vreme la ea; prea au migalit-o - n-au putut-o nimeri dintr-o data Noi am nimerit-o ! scurt, intr-o noapte si este - cum o vedem (ilaritate, aplauze).
"
Cuvantare (III) poezie de Ion Luca Caragiale

NIMERÍ, nimeresc, verb IV.

1. tranzitiv A atinge, a lovi (unde trebuie) cu un obiect aruncat sau cu proiectilul unei arme. Se întîmpla să nu nimerească paserile cu săgeata. CREANGĂ, P. 245. Paloșul mi-l învîrtea, În Mogoș îl azvîrlea, Dar nici că mi-l nimerea. ALECSANDRI, P. P. 154. A slobozit un pistol asupră-mi, dar nu m-a nimerit. NEGRUZZI, S. I 24.
       • absolut Cu o rugină de pușcă... nimerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită. ODOBESCU, S. III 14.

2. intranzitiv A ajunge, a sosi undeva, uneori din întîmplare, a ajunge la... Sosiră în București dimineața și nimeriră tocmai bine spre amiazi în strada Argintari. REBREANU, R. I 268. Se vede că tot mai ai oleacă de noroc, de-ai nimerit tocmai la mine. CREANGĂ, P. 90. Lîng-a Docolinei vad, Nimerit-au, poposit-au... Zece care mocănești. ALECSANDRI, P. II 104.

3. tranzitiv A afla, a găsi, a descoperi pe cineva sau ceva (printr-o întîmplare). Niciodată n-a nimerit-o acasă singură. REBREANU,

I. 104. Nu știa ce să facă, ca s-o poată găsi și nimeri. ȘEZ. vezi 66. A nimerit orbul Brăila vezi orb.
♦ intranzitiv A da de... Între-acestea nimeresc peste o urmă de bou, plină cu apă limpede. RETEGANUL, P. I 45.

4. intranzitiv (Deseori urmat de determinări calitative) A găsi o cale, o soluție pentru o anumită situație sau împrejurare; a o potrivi. Acordîndu-mi mie o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III

9.
       • tranzitiv Nu știa cum s-o nimerească mai bine. ISPIRESCU, L. 259. (expresie) A o nimeri ca Ieremia cu oiștea-n gard vezi gard.
♦ A ghici. Poate mărgăritar!

– Chiar ai nimerit. DRĂGHICI, R. 98. (tranzitiv; atestat în forma nemeri) N-ai nemerit-o: că nu-i gîscă, ci-i gînsac. CREANGĂ, P. 43.

5. reflexiv unipersonal A se întîmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel sau într-un anumit locuțiune De data asta se nimerise ca sărbătorile creștinești să le facem și noi după lege, pe loc, în portugheză BART, S. M. 96.

6. reflexiv A se găsi, a se afla (din întîmplare) undeva. Îmi dau drumul jos, prăbușit, și mă nimeresc cu capul în dreptul unui bolovan. CAMIL PETRESCU, U. N. 279.
♦ A fi (din întîmplare) la îndemînă, a cădea sub mînă. [Țăranii] spărgeau și sfărîmau ce se nemerea. REBREANU, R. II 231.

7. reflexiv (Popular) A se potrivi, a se asemăna cu cineva. (Atestat în forma nemeri) Ai, mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne nemerim. BIBICESCU, P. P. 25.

– Variante: nemerí, înnemerí verb IV.