Ce înseamnă locuțiune adverbiala pe la soroace?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala pe la soroace": din când în când; la zile mari

" Din casa drept in patrie pasesti
Ca din parinti, cand la soroc te-ncearca
Un plugure, sa ari din alte vremi"
Letopisetul dumnealui Viorea Uremia Dobre poezie de Anatol Codru

" Aceasta pasare durerea ce ne stie,
la un soroc de batalie grea
pe cei cazuti in lupta ii invie"
Doina poezie de Dumitru Matcovschi

SORÓC, soroace, substantiv neutru

1. Termen fixat pentru săvîrșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații (vezi scadență); interval de timp în cuprinsul căruia sau la sfîrșitul căruia se efectuează un lucru. Măria-ta, urmă cu îndrăzneală oșteanul, ne-am înfățișat, căci măria-ta ai hotărît pe azi sorocul. SADOVEANU, O. VII 109. Nu cumva s-o șteargă înainte de sorocul plăților. CARAGIALE, O. III 39. Și-n sorocul care îl orînduiesc, Cu încredințare hoțul ți-l ghicesc. PANN, P. vezi I 32.
       • Expresia: A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată, a fi punctual la o scadență, a-și achita datoriile la timp. Tot satul era însemnat pe o scoarță a unei vechi cărți de rugăciuni ca datornic

– și vai de mama celui ce nu sfințea sorocul. CAMILAR, N. I 332. A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a înceta să mai existe, a ajunge la sfîrșitul existenței; (despre persoane) a muri. Mi-a slăbit glasul, mi s-a întunecat vederea... mi s-a împlinit sorocul. ALECSANDRI, T. 1640. (Pe) la soroace = la zile mari; din cînd în cînd. Povețele, blîndețea, o vorbă aspră la soroace... au gonit... pornirile și deprinderile rele. CARAGIALE, O. I 304. Spune și el la soroace cîte un cuvînt nepotrivit la sfat. ODOBESCU, S. I 397. Cît pentru darul vorbei, ce crezi că îl ai poate, E numai o părere... Adevărat, se întîmplă să zici pe la soroace Cîte o vorbă, două, care la unii place. ALEXANDRESCU, M. 269.
♦ Răstimp. Slujind... cîteva soroace de-a rîndul, acum era bătrîn. CREANGĂ, P. 297.
♦ Epocă a anului, cînd se coace și se strînge recolta; recolta culeasă. La crîșmuță-ntre priloage... rachiu bun de trei soroace Și vinul de trei priloage Cine bea copii nu face. ȘEZ. I

14. Rachiuaș din trei soroace. SEVASTOS, C. 243.
♦ (Popular) Menstruație.

2. Dată (fixată în practica creștină) cînd se pomenesc morții; slujba religioasă care se face cu acest prilej (vezi parastas). Știu că dacă m-ar omorî pe mine, mi-ai juca hora la soroace în loc să-mi faci pomană. CARAGIALE, O. I 244. Și-oi vinde cojoacele Ca să-i fac soroacele. MARIAN, S. 22. D-ei fi mort, să te jelesc... Soroace să-ți împlinesc. TEODORESCU, P. P. 527.

3. Margine, limită. Încarcă-ți dobitocul pînă unde e sorocul. PANN, P. vezi II 64.
♦ Loc anumit, loc fixat. L-om cresta în trei soroace, Ș-om da focul la conace. SADOVEANU, N. forme 20.

4. Rost, socoteală, orînduială, regulă. Bate tu marginile... Eu să bat mijloacele, Că le știu soroacele. ALECSANDRI, P. P. 146.
♦ (Regional) Ursită, soartă; prevestire. Tu, ceas slab... du-te cu sorocul meu, Cu puterea lui dumnezeu. ȘEZ. XXI 70.