 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Doctore, primi-te-ar sfantul, si pe tine, doica, dracu’, Ca ma nasc fara de voie nu puteati ghici si voi? Voi puteati baga de seama, cand cuprinsi de turburare," Noaptea de martie poezie de Alexandru Macedonski " Neputincios si greu. Caci niciodata omul prin slaba-i cugetare Nu va ghici natura-ti, putere, Dumnezeu! Dar tu, ce-nalti un munte cand trebuinta cere, Al zilei imperat r!" La baile cleopatrei poezie de Dimitrie Bolintineanu |
| Definiție din
GHICÍ, ghicesc, verb IV. tranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. A descoperi, a afla, a înțelege (prin iscusința minții). Îl măsor și eu, încercînd să ghicesc ce gînduri are. CAMIL PETRESCU, U. N. 199. Frumos, chipeș, avea o uitătură lungă, vie și cam ascunsă, de nu-l ghiceai nicicît ce-ar verb reflexiv:ea și ce n-ar verb reflexiv:ea. DELAVRANCEA, S. 25. Frumoasa fată-a ghicit că e frumoasă. EMINESCU, O. I 80. ♦ (Cu privire la o ghicitoare) A dezlega, a-i afla răspunsul. Ghici ghicitoarea mea. TEODORESCU, P. P. 225. 2. figurat A intui, a simți, a întrezări. Cîrduri de ciori goneau buimace spre adăposturile ghicite în zare. GALACTION, O. I 79. Din mlădierea glasului... a ghicit îndată că, prin întuneric, umbra a surîs cu intenții pacifice. C.PETRESCU, A. 278. • reflexiv pasiv Afară, întunerecul stăruie compact. Se ghicesc totuși siluetele masive ale munților apropiați. BOGZA, Ț. 60. 3. (În credința și practicile obscurantiste) A prezice viitorul. A îmblat pe la verb reflexiv:aci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1. • absolut Se gîndi să trimită după baba țigancă pe care o știa ea, să-i ghicească, dar pe urmă i se făcu frică, se răzgîndi și începu să-și ghicească singură. DUMITRIU, N. 104. – Imperativ: ghicește și ghíci. - Variantă: (Moldova, Transilvania) gîcí (CREANGĂ, P. 150, ALECSANDRI, T. 944, JARNÍK-BÎRSEANU, despre 31) verb IV. |
