Ce înseamnă locuțiune adverbiala pe dinapoi?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala pe dinapoi": prin spate

" Si a miere ce producem barbateste s-aparam.
Daca mustele codarde vor sa dea pe dinapoi,
Zbarnaind,"
Mustele si albinele poezie de Ion Heliade Radulescu

" sosi intr-o brisca un popa tinar, necunoscut, cu vorba ca a primit porunca de la boier, cu care se intilnise pe drum, sa vie si sa-i faca sfestanie si sa-i boteze grajdurile, doar o fugi diavolul din armasarul lui. Logofetii, mai de sila, mai de rusine, cum sa-l intoarca pe preot din ale sale, se invoira, deschisera portile si il primira in curte. Popa a tras drept in dosul grajdului, a desliamat mirtoagele si le-a trintit intre picioare o capita de fin cu care umpluse brisca. Apoi si-a pus sfita, si-a petrecut patrafirul, a citit, a cintat si a plecat lasind aproape neatins stogul de fin, ramas acolo morman. Cind amurgul a dat geana de geana, mormanul a inceput sa se miste si de sub el s-a ti-rit serpeste Amoasei. Cit deseintase popa si facusera cruci argatii, el, printr-o gaura din burta bristii, se tupilase sub picioarele cailor in claia de nutret, unde a dormit pina seara. Nu s-a mai scuturat, si asa, cu paiele pe el, s-a catarat intr-un salcim, a trecut in altul si cind i-a venit bine a sarit pe acoperis. Apoi ca o naluca a pierit pe gura de geam a unei cubele si s-a cuibarit in podul grajdului.
Sub el fiara de armasar a inceput sa sforaie ingrozitor si sa se zvircoleasca far' de ragaz. Cind se mai ostoia, hotul intindea pe deschizatura de deasupra ieslei o prajina cu par de lup, cu care-l imboldea treeindu-i-o pe la bot. Armasarul salta deodata cu picioarele dinainte pina la tavan, apoi cadea pocnind ca un tunet si se punea sa bata cu cele dinapoi in usa, in perete, in ce apuca, zguduind cladirea ca un cutremur.
"
Alcyon sau Diavolul alb poezie de Vasile Voiculescu

DINAPÓI adverb (Cu sens local, în opoziție cu dinainte. din față)

1. Înapoi, în spate, în partea din urmă. Haina este prea lungă dinapoi.
       • locuțiune adjectiv De dinapoi = din spate. M-a pălit calul cu copita de dinapoi. SADOVEANU, despre P. 59.
       • Locuţiune adverbiala Pe dinapoi = prin spate.
♦ (Adjectival) Din spate, posterior. Un obuz de calibrul mijlociu izbucni pe taluzul dinapoi. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. O duzină de purceluși albi, cu coada cîrlig, ce știau să se plimbe, doi cîte doi, numai pe labele dinapoi. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 170. Scîndurile din care e făcut podul nu se văd... O magherniță de scînduri, ridicată la partea lui dinapoi, adăpostește pietrele morii. MACEDONSKI, O. III 30.
♦ (Substantivat, în forma dinapoia) Jumătatea din spate a corpului unui animal sau al unui om. S-a dus în rîpă, sărind alternativ cu dinaintea și cu dinapoia, și fuge și acuma. SADOVEANU, O. A. II 194.

2. (Uneori precedat de prepoziție «de») De la spate, din urmă, dindărăt. Luară herghelia, mînînd-o de dinapoi. ISPIRESCU, L. 28. Ie-i (!) oile dinapoi cu grămada și du-le la curte. CREANGĂ, A. 159.