 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " - Nu, nu mi-e frica. Dar ca sa te gasesc miine dimineata acasa. Ca Constandin are sa doarma ca un bustean, incit ai putea sa-l tai daca ai avea cu ce. Asa, Ciopala a petrecut pina in odaie fiecare pereche, pe care a zavorit-o, luind cheia Ia el, dupa ce cautase amanuntit sa nu ramiie vreo arma ascunsa, la indemina femeilor. Caci stia bine ca tilharii beti au sa cada morti de somn. Apoi se intoarse cu soata lui la arhondaric, o puse sa arunce lemne pe foc, sa-i aduca apa si o culca pe divanul ce se intindea de-a lungul unui perete." Behaviorism poezie de Vasile Voiculescu " Si, plecindu-se, sterse de singe baltagul pe blana ursoaicei, pe care mi-o darui. Am primit-o, nemingiiat ca, desi cu intreg arsenalul cineastic la indemina si in cea mai frumoasa lumina a zilei, am scapat prilejul sa turnez filmul capital al carierii mele, o vinatoare originala in Carpati. in Ioc de cocosi, sa fi adus plocon premierului ursi. La despartire am scos ceasornicul si l-am intins lui Bujor. EI mi-a zimbit si mi-a aratat soarele, inapoindu-mi darul Mi-am dat seama ca avea dreptate sa-l refuze. Tot timpul cit umblasem impreuna nu avusesem nici o clipa nevoie sa ma folosesc de el Rinduiala vremii se (acea dupa alte semne si invoieli. Si ceasornicul se oprise, uitat in tainita buzunarului." Misiune de incredere poezie de Vasile Voiculescu |
| Definiție din
ÎNDEMÎ́NĂ adverb (Mai ales în legătură cu verbele «a fi», «a se afla», «a avea») Ușor, comod, bine. Nu-i era îndemînă în camera asta. BART, E. 347. Mie nu-mi vine îndemînă să scriu decît acasă la mine. VLAHUȚĂ, O. A. 443. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • Locuţiune adverbiala La (regional de) îndemînă sau (locuțiune prepoziție) la îndemîna (cuiva) = accesibil, în imediată apropiere, ușor de folosit, de obținut, de întrebuințat; la dispoziție. Tineretul de astăzi are la îndemînă atîta literatură bună, încît își poate potoli în voie setea cititului. SADOVEANU, E. 47. Moș Gheorghe se gîndește la fericirea oamenilor de prin satele apropiate, că au stuf la îndemînă pentru acoperitul caselor și pește din belșug. spaniolă POPESCU, M. G. 36. Se puse fata și-și adună tot ce biata putu cu degrabă, oleacă de merinde, niște hăinuțe și verb reflexiv:eo doi bani ce avea de-ndemînă. RETEGANUL, P. vezi 68. – Formă gramaticală: (în locuțiune prepoziție) îndemîna. – Variantă: îndămî́nă (HOGAȘ, M. N. 167, CREANGĂ, A. 26, NEGRUZZI, S. I 116) adverb |
