Ce înseamnă locuțiune adverbiala la extrem?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala la extrem": pînă la ultima limită, peste măsură

"Quijote si pe
Hamlet, cele doua capete extrem neimpacate ale firii omenesti.
A trait putin si cit a trait s-a luptat necontenit cu aceasta indoita a lui fire. "
Bucati de la un prieten poezie de Vasile Voiculescu

" Oricat ar fi cineva de inaintat in vederile politice, oricat ar crede ca, numai din ridicarea necontenita a nivelului intelectual si moral al unei societati si numai din treptata egalizare a conditiilor de trai al indivizilor, poate rezulta ordinea ideala a statului si culmea de inflorire a spetei umane, trebuie sa recunoasca un lucru, ca niciodata nu se vor egaliza puterile si virtutile particulare ale indivizilor. In lumea viitoare, in lumea pe care cel mai extrem utopist o poate visa, vor fi diferente de inchipuire, de judecata si de gust de la individ la individ.
Cel mai extrem utopist nu si-ar putea, credem, inchipui o lume compusa din indivizi absolut deopotriva la spirit, o lume in care toti indivizii sa fie egal de talentati sau lipsiti de talent, egal de inteligenti sau egal de prosti. Mai inteleg sa nu creaza cineva ca la un moment dat domnul Voltaire poate fi mai de spirit decat toata lumea; oricine, care se simte mai sigur zicand noi decat zicand eu, are dreptul sa se mandreasca de concursul anonim ce el il da lumii ca sa o faca mai de spirit decat celebrul barbat. Dar ceea ce n-ar fi de inteles ar fi sa-si inchipuie cineva o vreme cand, in toata lumea, fiecare sa aiba tot atata spirit ca domnul Voltaire.
Asa fiind, talentele, mai mult sau mai putin numeroase la un moment dat, vor fi in lumea aceasta vecinie niste exceptiuni; asemenea, si cei ce le vor intelege acele talente vor fi iarasi niste exceptiuni mai mult sau mai putin frecuente; totdeuna, insa, imensa majoritate a lumii va fi compusa din oameni normali, cari nu vad cu gandul decat pana la varful nasului, si vad cat le trebuie. Generatii dupa generatii de imense majoritati se vor strecura fara sa lase in urma lor ceva deosebit una pentru gandirea alteia; cu pastrarea patrimoniului de gandire si cu continuarea specularii lui, vor fi insarcinati totdeuna numai cativa, un foarte restrans numar: aceia vor insemna cultura si progresul lumii intregi, aceia vor putea sa dea un inteles altul continuitatii speciei umane decat al continuitatii altor spete animale."
Cateva pareri poezie de Ion Luca Caragiale

EXTRÉM, -Ă

I. adjectiv

1. situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf.

2. care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi.

3. (figurat; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozițiile cele mai neconciliatoare.

4. foarte mare, exagerat.
       • (despre remedii etc.) foarte energic, doar în cazuri desperate.

II. substantiv masculin (matematică) primul și ultimul termen al unei proporții.

III. substantiv neutru

1. (matematică) valoarea extremă, maximă și minimă, a unei funcții.

2. numărătorul primului raport și numitorul celui de-al doilea într-o proporție. IV. substantiv feminin

1. margine; limită ultimă.
♦ a trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă; extremă dreaptă (sau stângă) = grup politic care se manifestă prin idei și acțiuni ultraradicale, exagerate și rigide.

2. cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi.

3. jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formația de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. (< limba franceza extrême, latina extremus)