Ce înseamnă locuțiune adverbiala la dispoziție?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala la dispoziție": la îndemână

" Trec dar acuma, ca sa termin pe astazi, la intrebarea dv. a patra si cea din urma: ce sorti de dezvoltare poate avea literatura noastra in viitor?
Dezvoltarea unei literaturi, domnule redactor, atarna de multe imprejurari: din toate acestea, insa, cea mai importanta este prezenta talentelor. O stare infloritoare politica si economica a celei mai inteligente societati nu este de ajuns pentru a da nastere unei literaturi puternice; o asa stare poate contribui mult la incurajarea talentelor, dar trebuie mai-nainte sa existe acele talente. Cea mai culta si mai bogata societate, suveranul cel mai iubitor de arta si de litere, cu tot aurul si cu toate aplauzele lor, nu vor putea face sa se iveasca talente acolo unde pamantul nu poate produce asa buruiana. Este o chestiune de dispozitie de rasa.
Daca in poporul roman, care are atatea calitati frumoase, exista, ascunsa de precarii imprejurari istorice, samanta talentului literar - si probabil exista - atunci desigur la cea dantai ocazie favorabila ea va trebui sa rasara, sa creasca si sa rodeasca. Pana acuma, desi nu am putut realiza o stare politica si sociala in adevar puternica, am constatat la noi destule semne neindoioase ca talente literare mari se pot arata. Am avut pe Alexandrescu, Alecsandri, Balcescu, Odobescu, Hasdeu, Eminescu Cosbuc."
Cateva pareri anonime poezie de Ion Luca Caragiale

"
Este cunoscuta speculatia conform careia o maimuta dresata sa bata la masina si avand la dispozitie infinitatea timpului va reusi, la capatul a multe trilioane de ani, sa reproduca un sonet de
Shakespeare. "
O seara la opera poezie de Mircea Cartarescu

DISPOZÍȚIE, dispoziții, substantiv feminin

1. Prevedere cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; hotărîre, ordin. O condiție importantă care asigură respectarea legilor țării de către toți oamenii muncii este cunoașterea dispozițiilor legale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 28.
       • Dispoziție (de plată) = ordin scris emanînd de la o autoritate, prin care se dispune plata unei sume de bani. Organ de dispoziție = organ care hotărăște, dispune. Organul suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat a Republicii Populare Romîne este Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 25.
       • Locuţiune adverbiala (În legătură cu verbele «a fi», «a sta», «a pune», «a avea») La dispoziție = la îndemînă. Tovarășul... a venit cu motocicleta ălora din Budești, dar acum n-o mai are la dispoziție. DUMITRIU, N. 263. Este nevoie să-mi pui la dispoziție tot materialul pe care îl ai. CAMIL PETRESCU, T. I 218.
       • Expresia: A fi la dispoziția cuiva = a fi gata să îndeplinești dorințele, ordinele cuiva. Sînt la dispoziția domniei-tale, rosti el, curtenitor. SADOVEANU, Z. C. 67. Stăteam la dispoziția ministerului meu, pentru tot felul de cercetări. GALACTION, O. I 27.

2. Așezare într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan. Dispoziția ideilor unui discurs. Dispoziția osiilor unei locomotive.
♦ Aranjarea părților unui discurs, ale unei compoziții etc.

3. (De obicei cu diverse determinări) Stare sufletească (bună sau rea). Într-această bună dispoziție, Duca rosti cuvînt de salutare. SADOVEANU, Z. C. 138. Buna mea dispoziție pieri degrabă. GALACTION, O. I 102. Alexandru Vardaru știa că schimbîndu-se dintr-un loc în altul, își schimbă desăvîrșit și dispoziția sufletească. C. PETRESCU, Î. II 84. De la cele dintîi vorbe ale acestuia, dispoziția și figura lui Dan se schimbă. VLAHUȚĂ, O. A. III 38.

– Variantă: dispozițiúne (pronunțat -ți-u-) (C. PETRESCU, Î. II 144, EMINESCU, N. 33, GHICA, S. A. 116) substantiv feminin