Ce înseamnă locuțiune adverbiala la acuzativ la noi?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala la acuzativ la noi": acasă; în țara noastră

" Nici acum in al meu suflet nu sta-nfipta disperarea.
Simt izbanda-n departare printre truda si noi lupte,
Caci unealta neatinsa ce pastrat-am e: Rabdarea."
Sonetul puterii poezie de Alexandru Macedonski

" Tot apusul sangereaza.
State noi se-nfiinteaza,
Prabusit e cate-un tron... —"
Rondelul dezastrului mondial poezie de Alexandru Macedonski

NOI pronume persoană persoana întâi plural: noi (La dativ și la acuzativ formele neaccentuate sînt adesea însoțite de formele accentuate)

1. (Desemnează pe cel ce vorbește și persoana sau persoanele pe care și le asociază în vorbire; adesea marcînd insistența) Ne-a împrăștiat furtuna tocmai cînd dăduserăm peste ursoaică. GALACTION, O. I 50. Dă soarele după deal și noi tot pe loc stăm. CREANGĂ, P. 128. Tot pămîntul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini. EMINESCU, O. I 155.
       • (Urmat de determinări) Păi noi, contingentul de-abia sosirăm! SADOVEANU, M. C. 103. Noi, tinerii, devenisem sîmburele împrejurul căruia se grupau ideile viitorului. GHICA, S. 255.

2. (În dativ, numai la formele neaccentuate, are valoare posesivă) Nu-i nevoie să ne ostenim de pe acum caii. SADOVEANU, O. I 146. Poftim de ne blagosloviți casa și masa. CREANGĂ, A.

10. Mormîntul să ni-l sape la margine de rîu. EMINESCU, O. I 129.
       • Locuţiune adverbiala (La acuzativ) La noi = acasă; în țara noastră. La noi sînt codri verzi de brad și cîmpuri de mătasă. GOGA, P.

12. Cerna a fost pe la noi cînd eram la Lipsca. CARAGIALE, O. VII 193. (Regional) Ca pe noi = cum trebuie; prin extensie strașnic. Și nu puteau scăpa bietele mîțe din mîinele noastre, pînă ce nu ne zgîriau... ca pe noi. CREANGĂ, A. 37.
♦ (În dativ sau în acuzativ, numai la formele neaccentuate, are valoare de pronume reflexiv) verb reflexiv:ei să ne-aprindem paie în cap? CREANGĂ, P.

9. Ne-om culca lîngă izvorul Ce răsare sub un tei. EMINESCU, O. I 101. Noi însă, începem a ne căi că ne porniserăm de la Hangu. ALECSANDRI, C. 39.
♦ (În dativ și acuzativ, numai la formele neaccentuate, are valoare de pronume reflexiv reciproc) Sînt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece Din ceasul sfînt în care ne-ntîlnirăm. EMINESCU, O. I 120. De ce nu ne-am scrie unul altuia, sub formă de epistole intime, cele ce ne-am povestit într-astă seară? GHICA, S. XXIV.

3. (Cu valoare de dativ etic) Cum ni l-au sfîrticat nelegiuiții! SADOVEANU, O. I 21. Ce ne treci ca un drumeț. ALECSANDRI, P. P. 280.

4. (În stilul oficial-administrativ, azi rar; de obicei urmat de determinări) Eu. Noi comisarul secției 55 după reclamația părților. CARAGIALE, O. II 109.
♦ (Ca plural al modestiei, folosit de autori) Eu. Noi credem că una din însușirile poeziei este că ea ațîță, pune în lucrare, dacă putem zice așa, puterile psihice ale omului. GHEREA, ST. Hristos I 132.

– Forme gramaticale: dativ nouă, ne, ni, acuz. (pe) noi, ne.