Ce înseamnă locuțiune adverbiala învechit și regional cu tăria?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala învechit și regional cu tăria": cu forța, cu sila

" Ce varsa din ochii-i flacare de foc.
Striga cu tarie cetelor zdrobite
Ce la glasu-i mandru se intorc uimite."
Preda buzescu poezie de Dimitrie Bolintineanu

" Ca nascanzii fluturi ce rup valul lor Si p-aripiori d-aur ies, se cerc in zbor,

Zorile farama valurile-umbroase Si se vars in aer dulci si auroase.
Dar Mihai vorbeste: — "Jugul cel de dor Spartu-s-a sub bratul cel triumfator; Dar crestinii popoli din aceasta tara Mai amare lanturi astazi ne prepara. Astazi vingatorii din Calugareni Au ajuns sa fie sclavi la ungureni. Eu urasc in viata orice tiranie, Ori de ce natura, ori de unde vie! Vie de la cela ce se zice rau, Ce ne pleaca fruntea sub palosul sau; Vie de la cela ce din amagire Ne vorbeste noua despre fericire! Ea degraba astfel sufletu-omenesc, Cat sa fie liberi oamenii rosesc. Azi o zi frumoasa pentru noi luceste. Sub aceste arme lumea va priveste! Umbrele strabune din mormantul lor Va surade dulce intr-un sfant amor. Zilele ascunse in viitorime Va-mpletesc cunune, fragede, sublime; Tara va admira... Juni, batrani, femei, Pentru voi se roaga, o, vitejii mei. Junele fecioare, inimi delicate, Pentru voi ravarsa lacrime curate. Printr-o dalba lupta, azi va straluciti! Meritati amorul tarii ce doriti. Nu luati aminte vorbele de fala Si cu care insisi ungurii se-nsala! Sub aceste vorbe de desertaciune

Ast popor ascunde trista-i slabiciune. Astfel cum pe fata celor care mor Mincinoase roze raura usor." Zice, da semnalul. Trumbetele sun ; Tabara se misca... Cetele s-adun. Avangarda noastra spre vrajmasi porneste. Cum pe cai pierdute cel ce rataceste Afla-un rau, s-opreste si cu gandul sau Masura puterea-i cu fatalul rau, Apoi cu tarie se arunca-n valuri, indreptandu-si mersul dincolo, la maluri, Astfel si romanii pe unguri vazand, Stau, a lor putere masura in gand, Apoi cu virtute catre ei coboara, Hotarati sa-nvinga sau, de nu, sa moara.
Randul se rareste. Falfaiesc stindarde, Stralucesc la soare sabii, alebarde; Dar stindarde, arme s-amestec, s-unesc; Armele se nalta, fulgera, lovesc. Aerul rasuna de strigari turbate, Deturnari de arme, vaiete cruntate. Duruiri de care, tropote de cai Ce cu viersunare se cobor pe plai. Pedestrimea noastra un minut se frange. Dar Mihai soseste... Pe fugari restrange."
Mihai in transilvania poezie de Dimitrie Bolintineanu

TĂRÍE, (rar) tării, substantiv feminin

1. Forță fizică; putere, vigoare. Apa era strînsă în maluri... ca o putere stăpînită și rea, încordîndu-și tăriile, să se dezlănțuie. C. PETRESCU, Î. II 175. Loviră pe fiecare în cap cu așa tărie, încît rămaseră morți. ISPIRESCU, L. 305. Se îngrozea văzîndu-se... fără tărie prin locașele sălbatice ale fiarelor. ODOBESCU, S. III 209.
       • (Legat de un substantiv prin prepoziție «de», exprimă ideea de superlativ) Bre, ce tărie de flăcău. GALACTION, O. I 54.

2. Capacitate de luptă, putere de afirmare, forță morală; dîrzenie, fermitate. Cînd mă cuprinde dor adînc de țară... Iau cartea unde curge sfînt izvorul De-nțelepciune și tărie rară. IOSIF, vezi 68. Se sculă în picioare ca să dea mai multă tărie vorbelor lui. VLAHUȚĂ, O. A. 191. Oamenii... nu știu cîtă tărie este în inima unei tinere fete. NEGRUZZI, S. I 27.

3. Putere, autoritate; (învechit) stăpînire. Mircea își dase obștescul sfîrșit pe scaunul domnesc, în mijlocul tăriei sale. ODOBESCU, la TDRG. Afară de aceasta primarii se înjosesc mergînd încinși fiind cu eșarpa tricoloră a tăriei, după ordine la acei ce nu le mai pot da, nici au dreptul a le mai da.

I. IONESCU, despre 50.
♦ (Neobișnuit) Forță, presiune, constrîngere. O soluțiune practică... la care am ajuns prin tăria evenimentelor. ODOBESCU, S. III 422.
       • Locuţiune adverbiala (Învechit și regional) Cu tăria = cu forța, cu sila. Eu nu fac pe nime cu tăria să asculte. RETEGANUL, P. I 47.

4. Soliditate, trăinicie, durabilitate; duritate. Tăria munților aspri și stîncoși. BOGZA, Ț. 38. Leul... izbește a temniței tărie Și geme furios. ALEXANDRESCU, M. 68.
♦ figurat Valabilitate, valoare. Este nevoie... de a cumpăni de acum înainte bunătățile scrierilor și tăria sistemelor. RUSSO, O. 67.

5. (Învechit, concretizat) Întăritură, fortificație. Dunărea forma aici, încă din vechimea cea mai depărtată, o tărie de apărare.

I. IONESCU, M. 78.

6. Moment al intensității maxime, moment culminant; mijloc, toi, miez. Toate acele mii de glasuri se-nalță cu răsunet potolit în tăria nopții. ODOBESCU, S. III 19.

7. (Poetic) Boltă cerească, cer, firmament; văzduh. În luminile biruitoare ale focului, umbre mari jucau și se întindeau pînă în tării. REBREANU, R. II 106. Din mijlocul tăriei albastre un bulgăre de aur aprins arunca văpăi. GÎRLEANU, L. 22. Stele rare din tărie cad ca picuri de argint. EMINESCU, O. I 82.
       • (Prin analogie) Prin tăria clădită din ramuri și din frunze, soarele pătrundea numai ca niște stele. GALACTION, O. I 281.
♦ Înălțime, altitudine; (concretizat) vîrf, pisc. Mă îndreptam spre tăriile neguroase ale munților. HOGAȘ, M. N. 152.

8. Grad (mare) de concentrație alcoolică, de aromă etc. [Planta] se freacă din nou în mîni... cînd gospodina socotește că încă n-a ieșit toată tăria. PAMFILE-LUPESCU, cromatică 21.
♦ Putere (calorică) mare. Lumina soarelui își pierduse tăria. CAMIL PETRESCU, U. N. 211. Mai bine ar fi să iei tăria focului și să arzi răul care se întinde. DELAVRANCEA, A. 91.

9. Intensitate auditivă a unui sunet.