Ce înseamnă locuțiune adverbiala învechit în teză generală?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala învechit în teză generală": în linie generală, în general; privind lucrurile în general, în mare

"Mult mai interesant ca
Pantera care se rasuflase, orbul trebuia oprit cu orice chip, studiat indelung si pe toate fetele, prilej de observatii, memorii prin reviste si grozav subiect de teza pentru doctorat.
Presupunerile se implinira aidoma. "
Zahei Orbul poezie de Vasile Voiculescu

"
Paralel cu genurile literare s-a dezvoltat, fireste, si critica literara, si, gratie ei, in a doua jumatate a secolului XIX, suntem stabiliti asupra unor adevaruri, de acum indiscutabile, si anume: ca arta e impersonala cu cat artistul e mai personal, pentru ca din personalitatea lui rezulta impersonalitatea ei, ca tezismul si tendentionismul sunt doua scoale deosebite, si astfel poti trata o teza cu tendenta, insa, ca artist - care nu esti o persoana, ci o rezultanta a mediului social - nu ti-e permis a avea tendenta de a trata o teza; in fine, ca ultimul cuvant al artei nu poate fi decat ori cauzalitatea sintetica, ori palpitarea la suferintele lumii actuale si la nazuintele unei lumi viitoare, in care „rai n-or sa se mai nasca si prosti n-or sa mai fie!"
"
Literatura si artele romane in a doua jumatate a secolului XIX poezie de Ion Luca Caragiale

TÉZĂ, teze, substantiv feminin

1. Aserțiune expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată și demonstrată într-o operă, într-o cuvîntare etc. Principiul conducător al întregii concepții marxiste despre lume și al întregii activități a partidelor marxiste îl constituie teza despre unitatea dintre teoria și practica revoluționară, formulată de întemeietorul comunismului științific

– Karl Marx. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 24. Drama poate să fie... scrisă pentru dovedirea unei anumite teze. GHEREA, ST. Hristos II 249.
       • LocuÅ£iune adverbiala (ÃŽnvechit) ÃŽn teză generală = în linie generală, în general; privind lucrurile în general, în mare. ÃŽn teză generală... să nu uităm că năravul din fire nu are lecuire. ODOBESCU, S. III 48.

2. Lucrare scrisă, făcută de elevi în clasă, sub supravegherea profesorului, pentru a-și dovedi cunoștințele la sfîrșitul unei perioade de studiu sau la un examen. Toți ceilalți profesori am socotit că se poate acorda unui elev eminent alt termen pentru teza de mai. SADOVEANU, N. forme 175. Premiantul întîi la toate,

– zece la teză, zece la oral. C. PETRESCU, Î. II 127. Mi-a pus pe o teză cu subiect liber nota 10.

I. BOTEZ, ȘC. 58.
       • Teză de licență (sau de doctorat) = lucrare È™tiinÈ›ifică prezentată de un candidat pentru obÈ›inerea titlului de licenÈ›iat (sau de doctor).