Ce înseamnă locuțiune adverbiala învechit, în legătură cu modul de a picta sau de a sculpta în toată statura?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala învechit, în legătură cu modul de a picta sau de a sculpta în toată statura": din cap pînă în picioare, în întregime

" Cuvintele-i ca mustul,
Ca palmul e statura ei
Si tr upul ei ca bustul"
Sulamita poezie de George Cosbuc

Infernul poezie de George Topirceanu

STATÚRĂ, (rar) staturi, substantiv feminin

1. (Precedat de prepoziție «de» și însoțiț de determinări) Înălțime a corpului; stat. E un om de verb reflexiv:eo patruzeci de ani, de statură mijlocie. BOGZA, Ț. 33. Du-te după dînsul, Căci el e frumos La căutătură... Nalt e de statură. COȘBUC, P. II 145. [Daniel Scavinschi] era o adevărată jucărie a naturii. De o statură microscopică precum însuși n-o ascundea. NEGRUZZI, S. I 206.

2. Înfățișare a corpului; talie, făptură; trup. Statura lui s-a proiectat pe zare, încovoiată, lungă, amărîtă. TOPÎRCEANU, B. 99. Ea, cea mai scumpă-ntre femei! Cuvintele-i ca mustul, Ca palmul e statura ei. COȘBUC, P. II 217. Dan, bătrînul cu suflet luminos, Înalță-a lui statură și zice maiestos... ALECSANDRI, P. A. 172.
       • Locuţiune adverbiala (Învechit, în legătură cu modul de a picta sau de a sculpta) În toată statura = din cap pînă în picioare, în întregime. Portretul său... făcut... chiar pe păretele etacului princiar în toată statura, cu coroana pe cap. HASDEU,

I. vezi 96.