Ce înseamnă locuțiune adverbiala în zadar?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala în zadar": degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van

" Streangul, fier ul, focul, plumbul se-ntretes sa-l intocmeasca,
Si-n zadar se-ncearca unii din priviri sa mi-l citeasca
Inainte de momentul cand... — Dar visul meu cumplit"
Visul fatal poezie de Alexandru Macedonski

" Nu va voi spune ce-am suferit!
Marturi zadar nici nu va voi face
A suferintii care-n piept zace,"
Raspuns la cativa critici poezie de Alexandru Macedonski

ZADÁR substantiv neutru (În locuţiune adverbiala) În (sau, regional, de-n) zadar = degeaba, în deșert, în van, în dam. A muncit din răsputeri și în zadar. REBREANU, R. I 168. Nepoată dragă! De-n zadar Te văd plîngînd. COȘBUC, P. I 150. Și, sărmana, s-a chinuit așa pînă despre ziuă, dar în zadar, căci împăratul parcă era dus pe ceea lume. CREANGĂ, P. 98. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui veșnică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83.
♦ (Rar ca substantiv de sine stătător) Inutilitate, deșertăciune, zădărnicie. Decît s-alungi zadarul, de-ai verb reflexiv:ea a m-asculta, Ai soarbe picătura și lumea-ar fi a ta. ALECSANDRI, P. III 388.

– Variantă: zădár (CREANGĂ, P. 284, EMINESCU, O. IV 89, ȘEZ. II 44) substantiv neutru