eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă locuțiune adverbiala în vileag?

Care e locuțiune adverbiala în vileag?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala în vileag":
în public, în fața lumii




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" O cronica teatrale? Si ce s-ar mai putea zice? Ce-as mai putea-nsira in aceasta coloana, cand atatea condeie ilustre, atatia maestri celebri ai criticei din Bucuresti, cu o deplina onestitate literara si in cunostinta de cauza, si-au publicat productiunile lor pline de eruditiune, gust, stil si justa punctuatiune in ziarele de la noi, spre luminarea desavarsita a inaltei nobilimi si onorabilului public? Si apoi, dati-mi voie sa-mi aleg o soarta mai buna decat aceea d-a va-ndopa cu cateva randuri in cari, umflat de pedantism, as cauta sa fiu esclus din concertul criticei locale, fara ca mai-nainte sa fi fost admis in sanul sau si uns de capii respectivi ai acestei nobile corporatiuni.
O cronica sociale9 si la ce ar servi, cand publicul nostru, sange nobil si curat, este foarte dispus a nu se lasa nici mort de ce stie si a merge cu regularitatea si iuteala drumului-de-fier pe sinele pe cari-l impinge buna lui dispozitiune? Cu ce m-as alege de m-as apuca sa va trantesc un paragraf monstruos de morala, in care, cu intristare adanca si cu tonul profetic al raposatului Ieronim Agatanghel de la Santa Agora, sa va spui ca lumea merge de-a-ndoasele, ca este asa si ca ar trebui sa fie aminterea? Pe onoarea mea, nu! Nu voi sa ma-ncarc de Doamne-ajuta ca mai zilele trecute, cand mi-am tras asupra capului nemultumiri si suparari gratuite, dar motivate, pentru ca vorbisem cu putin respect de cafenelele concertante. Si mi s-a cuvenit una ca asta. Datoria mea de cronicar era sa relatez fapte, iar nu sa spui in vileag consideratiunile mele intime, cari, in aceasta privinta, difera cu totul de ale unora din cele mai cunoscute condeie contimporane.
O cronica literara? Nu voi sa mahnesc atatia juni dintre cari fiecare, desi pana acum o stea modesta, promite un luceafar cat soarele de mare pe cerul literaturei romane. Un cer cu atatia sori - ca sunt multi - cum Dumnezeu sa nu fie luminos; si profanele mele randuri de amator nu l-ar intuneca intru nimic. Oricate mi-ar plesni prin cap sa spui, Critica si publicul sunt d-acord in a sustine fierbinte ca literatura nu va sa zica stiinta de carte, invatatura, ideile juste, sanatoase si frumoase, imbracate in haine de sarbatoare si date omenirii spre luminarea mintilor si inaltarea inimelor."
CRONICA? poezie de Ion Luca Caragiale

"
Romanul pretinde ca ne-ar placea sa cada d. Sturdza dela minister pentruca aceasta cadere ar pune pe guvern intr'o pozitie anevoioasa. Adica, sa ne permita a-l intreba, cum anevoioasa ? Oare vrea Romanul sa inteleaga, ca guvernul s'ar afla intr'o pozitie anevoioasa fiind lipsit de geniul financiar al d-lui Sturdza ? Pentruce ? N'are majoritatea raicala destule geniuri finantiare ? Nu sunt d-nii Buescu, Costinescu, Codrescu si toti membrii ilustrei comisii bugetare din Camera ? Noi din parte-ne marturisim, ca daca am fi, fereasca-ne Dumnezeu ! in locul guvernului radical, gasindu-ne lipsiti de geniul d-lui Sturdza si avand la indemana atatea altele, nu ne-am simti de loc intr'o pozitie anevoioasa. De aceea nici nu credem ca ar fi acesta intelesul frazei Romanului, ci cu totul altul, si adica: caderea actualului ministru de finante ar pune pe guvern intr'o situatie anevoioasa, pentruca, a doua zi dupa intoarcerea d-sale pe banca senatoriala, d. Sturdza ar face urmasului sau la portofoliu vreo cateva interpelari strasnice, cea dintai in privinta monopolului tutunurilor, care nu si-a platit ratele de atata vreme si care ameninta sa ne lase la veniturile Statului cu un minus de aproape zece milioane. Adica, fiul cel izgonit, destul de mahnit chiar acum pe fratii sai, cum e si rau din fire, ar da pe fata in vileag secretele scandaloase ale familiei, pentru ca sa-si razbune de cate amaraciuni i s'au facut.
"
Frati radicali si D. Dim. Sturdza poezie de Ion Luca Caragiale
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
VILEÁG, vileaguri, substantiv neutru (Învechit și popular)

1. Mulțime de oameni; lume, omenire. Are să meargă la biserică și, cînd o fi tot vileagul strîns, o să strige-n gura mare că-i plesnește inima de atîta chin. CARAGIALE, S. 93.
       • Locuţiune adverbiala În vileag = în public, în fața lumii. Mi s-a întîmplat un lucru dureros pe care... ți-l împărtășesc în vileag. BRĂTESCU-VOINEȘTI, forme 51. Spre noapte, fără judecată puse de-l spînzură în vileag. BĂLCESCU, O. II 186.
       • Expresia: Cîtu-i (sau pînă-i) lumea și vileagul = niciodată. Cîtu-i lumea și vileagu Nu te ia cine ți-i dragu, Ci mi te ia un urît De te bagă în pămînt. BIBICESCU, P. P. 201. (Azi mai ales în expresie) A da în vileag = a face cunoscut, a scoate la iveală; a divulga. Frica amestecată cu ură că de acuma Lisandru va da în vileag, în rîsul satului, iubirea lor. GHEREA, ST. Hristos III 263. Midas-împărat îl amenința că unde îi stau talpele îi va sta și capul dacă va crîcni o vorbă măcar către cineva care să-i dea în vileag cusurul. ISPIRESCU, U. 111.

2. (În expresie) în vileagul vîntului = în bătaia vîntului. Așa se pune... într-o joi în vileagu vîntului Cu o mînă secera, Cu o mînă snop făcea. matematică FOLK. 521. Se puse vileagul vîntului Din fereastra pămîntului. TEODORESCU, P. P. 142.