 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Acum ma socoteam un cercetator priceput, cu o disciplina aproape stiintifica. Citisem pe Bolliac si pe Odobcscu si pretindeam ca sint in stare sa fac investigatii metodice pe teren. Aveam un arsenal intreg de instrumente, in parte, adica cele originale, faurite de covaciul satului, dupa indicatiile mele. Ma mindream indeosebi cu colectia de sfredele de toate marimile, cu care, inainte de a sapa, sondam maruntaiele locului. Inventasem unul in jurul caruia se rasuceau pina in virful de otel niste fire in legatura cu o baterie electrica. Ajunse in fund, ele trebuiau sa dea de veste printr-o sonerie despre orice metal intilnit cu care raceau contactul. incercarile nu mi-au izbutit si inventia a ramas nebrevetata. Ce sa-ti spun? Am avut multe aventuri. Am mincat numeroase pacaleli. Am alergat ca un smintit la vapailc unor focuri mincinoase, aprinse cu petrol de sugubetii satului. Ca dezgropam oase de ciini in loc de tezaure, nu era nimic. Gaseam la adincimi considerabile doar o piatra bizara, cind altii la un simplu arat propteau limba plugului intr-o caldarusa cu bani. Asta insa nu ma descuraja deloc. Ma insufletea ceea ce credeam eu pe atunci ca e focul sacru al stiintei. Acum stiu ca era si este altceva. Vesnicele intrebari puse Soartei, Mitul norocului, deghizat pretutindeni in jocul de carti, in loterie, in comori. Nu cistigul in sine, ci cauti favoarea sansei, semnul unei alegeri si al unei predestinari, scris special pentru tine. Am trecut, cum spun, prin multe peripetii si intimplari neplacute sau de-a dreptul grele. O data insa era sa mi se infunde. Nu iesisem inca din liceu si-mi petreceam vacanta mare acasa, imi alcatuiscm o echipa din patru flacaiandri, cu care scormoneam pretutindeni, ahtiat, cum iti spuneam, nu de valoarea descoperita, aur sau nestemate, ci de altceva mai presus, care in esenta se reducea la cuvintul noroc"." Taina gorunului poezie de Vasile Voiculescu "Aria prefrontala naste si cirmuieste ideile despre eul interior si indrumarea lor spre nazuita de largire. Individul lobocoagulat pierde compozanta emotiva a activitatilor sale ideative, in special cele care privesc previziunea si viziunea interioara, functie esentiala a extremului pol frontal" Operatul este eliberat de toate nenorocirile care insotesc constiinta de sine, pierde ambitiile egoiste, visurile de marire si interesul ce-si acorda sie insusi." Lobocoagularea prefrontala poezie de Vasile Voiculescu |
| Definiție din
SPECIÁL, -Ă, speciali, -e, adjectiv Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin particularități care îi sînt proprii; care este făcut, destinat, rezervat pentru un anumit scop; prin extensie care iese din comun, este deosebit de bun, de valoros; excepțional. Am dat un examen special și am intrat în corpul jandarmilor. SADOVEANU, P. M. 106. Făcuse un drum la București, numai să obțină de la corp mutarea unui bucătar special la popota regimentului. C. PETRESCU, Î. IDicționarul limbii romîne literare contemporane 8. Cei mai mulți cereau trupe speciale, să-i însoțească la moșiile lor. REBREANU, R. II 228. Mîni-poimîni are să-i vie decorația și mi-a promis colonelul că i-o va trimite dînsul printr-un delegat special. MIRONESCU, S. A. 108. • (Adverbial) Să se prezinte la un concurs cu lucrări special pregătite. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 356, 5/1. • Locuţiune adverbiala În special = mai ales, îndeosebi, anume; în mod particular, în speță. La început avea numai îngrijirea celor doi copilași, în special să-i învețe franțuzește, dar ajunsese cu timpul să facă toată treaba casei. BART, E. 315. ♦ (Despre ediții de presă, despre publicații) Publicat cu ocazia unui eveniment important sau la o dată festivă. Vă voi expedia la verb reflexiv:eme, pentru numărul special, o cronică anume. CARAGIALE, O. VII 429. – Pronunțat: -ci-al. |
