Ce înseamnă locuțiune adverbiala în sau, rar la voie sau în toată voia?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala în sau, rar la voie sau în toată voia": în largul lui, nestingherit

" Uita sa-si blesteme amanul.
Turbat-a in voie dusmanul. —
El cupa de fiere golind"
Rondelul lui Saadi iesind dintre roze poezie de Alexandru Macedonski

" Si te-ai predat hipnotizarii ce fara voie poruncea,
Si ti-am rapit, de bunavoie, o pubertate indoioasa,
De bunavoia ta sunasesi la poarta mea intunecoasa."
Pe sanurile poezie de Alexandru Macedonski

VÓIE, (rar) voi, substantiv feminin

1. Voință, verb reflexiv:ere, intenție.
       • Locuţiune adverbiala Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenționat, din proprie inițiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenționat. Peste voia... = împotriva voinței cuiva. De voie, de nevoie sau cu voie, fără voie = verb reflexiv:ând-nevrând.
♦ (învechit, în sintagma) Voie vegheată = bunăvoință; prin extensie protecție, favoare.

2. Dorință, plăcere, înclinație spre...; libertate (de a alege, de a opta), alegere.
       • Locuţiune adverbiala În (sau, rar la) voie sau în toată voia = în largul lui, nestingherit. (popular) În voia cea bună = fără nici o grijă, fără teama de a greși.
       • Expresia: Voia la dumneata ca la banul Ghica = ești liber să faci ce verb reflexiv:ei. A-i fi (cuiva) voia (să...) = a dori, a-i plăcea (să...). A face pe voia cuiva sau a-i face cuiva pe voie = a satisface dorința, plăcerea cuiva. A-i fi cuiva pe voie sau a fi pe voia cuiva = a-i fi cuiva pe plac. A împlini voia (sau voile) cuiva = a îndeplini dorințele sau poruncile cuiva. A se lăsa (sau a umbla, a merge, a fi purtat) în voia cuiva sau a ceva = a umbla, a se lăsa după dorința, după placul cuiva. A fi la voia cuiva = a fi la discreția cuiva.

3. Poftă, dorință, chef.
       • Expresia: A-i strica cuiva voia = a indispune pe cineva.
♦ Voie bună (sau rea) = stare sufletească bună (sau rea).

4. Permisiune, încuviințare, învoire; dispoziție.
       • Locuţiune adverbiala Cu voia (cuiva) = cu aprobarea (cuiva). Fără voie sau fără voia cuiva = fără permisiune, fără încuviințarea cuiva. [ pronunție: vo-ie]

– Din limba slavă (veche) volja.