Ce înseamnă locuțiune adverbiala în sau la termen?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala în sau la termen": atunci cînd trebuie; la timp

" Domnul da semnalul, buciumele sun. in treizeci patrate, bravii lui se pun. Turcii pun in frunte cetele-nchinate, Dar cu focuri crude le trasnesc in spate. Domnul da un ordin catre vanatori Ca sa-ndrepte focul peste tradatori, intre doua focuri, cu-a lui calarime, Tradatorul hatman piere cu rusine. Cu virtute rara moldovenii mor! Turcii se-nspaimanta de nepasul lor. Cu-ai lor cai s-arunca repezi pe patrate Ce ca stanci de piatra stau nestramutate. Desperati descalic, se tarasc pe maini, Musca de picioare pedestrii romani. De trei ori moldavii, turcii imbrancira, Dar tatarii ageri ajutor sosira. Cum spumoase valuri ce pe mari pornesc, Afla vant contrariu, stau, se zguduiesc, Apoi iar se-nturna repezi, spumegate, Astfel se-nturnara cetele turbate. Toti restransi, p-ai nostri, repede cobor, ii strivesc prin numar si prin focul lor. Calul si piciorul nu mai pot sa calce Decat pe cadaveri... Campu-n sange zace.

Bratele-amortite spedele scapau. Cei armati nu cata, nu stiu unde dau. O furtuna cruda repede-a-nceput!... Pulberea-i udata, tunurile-amut. Domnul, cu durere, catre-ai sai vorbeste: — "Omul si natura, tot ne paraseste. Nu mai e scapare, noi am fost tradati!... Cel putin muri-vom ca niste barbati! Si prin moartea noastra dalba, vitejeasca, S-aratam ca neamul demn e sa traiasca! Lupta ce se pierde cu-acest chip sublim Este-o biruinta! Fratii mei, murim!" Zice si s-arunca cu stindardu-n mana intr-o mare ceata d-armie pagana. Cei mai bravi ii urma, iar pe calea lor Turcii randuri, randuri cad zdrobiti si mor.
Noaptea pune termen intr-a lor zdrobire. Domnul se retrage cu putina-ostire. Dupa niste santuri toti se gramadesc Si se bat trei zile pana flamanzesc. Pasa lor propune lupta sa incete, Cu cuvant ca viata, tara sa respecte. Pe coranul sacru jura sapte ori. Ionascu merge la apasatori. Dar abia crestinii locul lor pradara Si-ntre cai pe domnul, turcii il legara. Caii fara frane zboara pe campii, Fug ca doua pasari printre vijelii. O turbare cruda pe crestini conjoara. Dupa cum jurara, cauta sa moara: intru prin turcime, moartea cautand. Pan la cel din urma s-abat omorand.
Stinsu-s-a lumina gloriei moldave!"
Rovina poezie de Dimitrie Bolintineanu

" De esti tu executor inaltelor decrete,
Mai da-ne un mic termen de zece mii de ani.

"
Cometei anosate pentru iunie poezie de Grigore Alexandrescu

TÉRMEN2, termene, substantiv neutru

1. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei tranzacții, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se face o plată, se execută o obligație, se înfăptuiește sau se realizează ceva; soroc. Termen de plată.
       • Locuţiune adverbiala În (sau la) termen = atunci cînd trebuie; la timp. Numai de s-ar ține croitoreasa de cuvînt, să fie rochia gata în termen. C. PETRESCU, Î. II 213.

2. Interval sau perioadă de timp, stabilită dinainte, în limita căreia trebuie să se înfăptuiască sau să se întîmple ceva. Ți-a trecut cică termenul de împotrivire. DUMITRIU, N. 18. Mai dă-ne un mic termen de zece mii de ani. ALEXANDRESCU, P. 161. Iar trei zile de-mi trecea, Termenul că se-mplinea, Împăratul că-mi ieșea. TEODORESCU, P. P. 671.
       • Locuţiune adverbiala În termen de... = în timp de... Lucrare executată în termen de 10 zile.

3. (Învechit) Sfîrșit, limită, hotar. Noi dar, după toate aceste mizerii ce se par a nu mai avea termen, declarăm că nu sîntem partizani a nici unei persoane. GHICA, A. 766. Această mișcare de perfecție va avea oare un termen? Răul pieri-va de tot din lume? BĂLCESCU, O. II 10.

4. (În expresie) A fi în termen = a-și face stagiul militar. De ce nu te-au făcut sergent, tată, cînd ai fost în termen? STANCU, despre 214.