Ce înseamnă locuțiune adverbiala în lături?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala în lături": la o parte, într-o parte

" Am debarcat dimineata in portul Bataviei, capitala Javei, care m-a primit cu o mareata sarbatoare de lumini pe cerul exotic, atirnind in el ca imense steaguri desfasurate, cu splendide benti, de la aurul lichid si topazul topit, pina la smaraldul care se amesteca lin cu safirele marii.
Subalternii obsecviosi, albi si metisi, cu o droaie de servitori galbeni, s-au urcat pe punte sa ma salute si sa-mi care bagajele. O masina imperiala m-a dus la hotel, pe o autostrada umbrita de copaci imensi, de pe care nu s-a ridicat un fir de praf. Patronul, directorul, intreg personalul mi-au iesit inainte, sa primeasca si sa se ploconeasca in fata unui potentat al insulei fermecate. Mi se pregatise un apartament in latura de nord a cladirii.
- E mai ferit de caldura, imi spuse, freeindu-si miinile, directorul."
Fata din Java poezie de Vasile Voiculescu

"Bataliile pentru cucerirea de mosii, cit mai multe si mai intinse, si-au avut si ele vitejii lor. Unul dintre acestia era, in judetul nostru, un grec, ii incurc numele: ceva cu opulos in coada.
Se asezase aici tinar de tot. Harnic si neobosit, chivernisit, foc de destept si grozav de indraznet, treptat-treptat, din arendasie in ohavnicie, ajunsese sa stapineasca, in buna lege, peste o suta de mii de pogoane in inima Olteniei, pamint moale, negru si rodnic ca icra. Basca de atit namet de ogoare, mosiei ii atirna la git o imensa salba de balti si girle ticsite de pesti, si peste grumazi o incolacea o Iata cordea de paduri de salcim, care stavileau navala dunelor din latura Dunarii. Afara de asta, umerii ii erau impodobiti cu altite de vii din vechea vita autohtona, sadite pe nisipistele albiilor secate, cumparate cu sate cu tot. Mijlocul i-l incingea un briu de suhaturi cu sumedenie de vite grase. O adevarata blagoslovenie a lui Dumnezeu. Lumea nu se speria si nimeni nu se supara. Dimpotriva: privitori ca la o palpitanta intrecere, toti il aplaudau, ii pretuiau indraznelile, ii consfinteau izbinzile si-i laudau eroismele, asteptind sa-si fringa gitul. Dar grecul stia ce face. Lacomia lui era loiala. Nu jecmanea, nu mintea, nu insela: da lovituri cinstite. Adversarii, alti latifundiari din miinile carora smulgea mosiile, recunosteau ca le lua pe buna dreptate de atunci; imprumuturi neplatite, polite protestate, mezaturi, falimente, mostenitori nevolnici si cite alte imprejurari prielnice pentru un vajnic luptator in razboiul averilor; niciodata cistigate la carti.
in iuresul atitor glorioase agonisiri, nici el, nici lumea nu bagase de seama ca atinsese saptezeci de ani. Ramasese pentru sine si pentru ceilalti acelasi ca odinioara: inalt si uscativ, dar vin-jos, cap frumos, cu par negru unduios, frunte inalta deasupra ochilor de un negru adinc, nas ambitios, mustata matasoasa sub care zimbea gura subtire si ridea dantura intacta; iar intreg chipul incheiat de potcoava puternicei barbii"
Proba poezie de Vasile Voiculescu

LÁTURĂ, laturi și (în expresii și locuțiuni) lături, substantiv feminin

1. Parte laterală a unui obiect. Ieși din cameră în antreu, apoi pe ușa ce da într-o latură a casei. DUMITRIU, N. 104. Și-n două laturi templul deschise-a lui portale. EMINESCU, O. I 98. Sus bat laturile, Jos pică negurele (Cernutul). GOROVEI, C. 64.
♦ Fiecare din cele două părți laterale ale corpului, în dreptul coastelor. Se așezase într-o latură, mai mult cu spatele. SADOVEANU, B. 230.
♦ Parte, direcție. Doar dacă l-or fi pălit dintr-o latură prieteni pe furiș. SADOVEANU, B. 123.
       • Locuţiune adverbiala (Mai ales în legătură cu verbe de mișcare sau cu construcții care exprimă mișcarea) În lături (rar în laturi) = la o parte, într-o parte. Doctorul făcu un salt in laturi și dădu peste o movilă. SADOVEANU, P. M. 300. O fîntînă... cu un capac deschis în lături. CREANGĂ, P. 204. Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi. EMINESCU, O. I 155. Murgu-i sprinten da-n lături sforăind. ALECSANDRI, P. III 282. (În amenințări) În lături, venetici! COȘBUC, P. I 209. Pe lături = într-o parte și în alta. Aruncau priviri pe lături să nu-i zărească cineva. POPA, vezi 333. Pe de lături = pe lîngă, figurat pe ocolite, indirect. Proprietarul viei îi plătea bine, dar le mai pica și pe de lături cîștig. DUMITRIU, N. 259. Oanță a trecut pe de lături, luîndu-i înainte. SAHIA, N. 97. Măi copii! cum verb reflexiv:eți să spun... de-a dreptul? ori pe de lături? ALECSANDRI, T. I 95.
       • locuțiune prepoziție Pe de lăturile = pe marginile. Pe de lăturile curții [vezi] grajdul și odăile pentru slugi. PAS, L. I 83.
       • Expresia: A nu se da în lături = a nu ezita, a nu se codi (de la o acțiune urîtă). Dacă a venit verb reflexiv:emea de jertfă, apoi cît m-ajunge partea, nu mă dau în lături. CARAGIALE, O. II 85. Nici de asta nu te-ai da în lături. CREANGĂ, P. 166.

2. Aspect sub care se poate prezenta un lucru. Trebuie să vă arăt o latură foarte serioasă a acestei probleme, pe care voi n-o cunoașteți. BARANGA,

I. 198.

3. (Învechit și popular) Porțiune lăturalnică, bucată de la marginea unei întinderi de pămînt, a unui ținut. Venea-ncetișor, Șchiopătînd, schelălăind, Laturile cam țiind, Dolca, haita cea bătrînă, Ce știa rîndul la stînă. ALECSANDRI, P. P. 55.

4. Fiecare din semidreptele care formează un unghi sau din liniile care mărginesc o figură geometrică. Se miră Filip de precizia cu care erau indicate cifrele pe laturile triunghiului. GALAN, B. I 268.

– Variantă: láture (SADOVEANU, B. 106) substantiv feminin