Ce înseamnă locuțiune adverbiala în esență?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala în esență": în ceea ce are esențial, fundamental, în ultimă analiză

" Si cu parfumul din floare de inchisoare se scapa,
Urca, esenta divina deplina, si pur s-absoarbe-n azur.
"
Rimele canta pe harpa poezie de Alexandru Macedonski

" O amfora? se intreba Sisif, cutremurat.
Sa fie amfora esenta vietii noastre?
O nostalgie il e, de ar striga la astre,"
Haos poezie de George Meniuc

ESÉNȚĂ, esențe, substantiv feminin

1. (filozofie) Ceea ce exprimă principalul din obiecte și din fenomene, latura lor interioară cea mai importantă, procesele care se desfășoară în adîncul lor; ea poate fi cunoscută numai trecînd de forma exterioară a lucrurilor, pătrunzînd în adîncul lor cu ajutorul gîndirii. A-ți însuși teoria marxist-leninistă înseamnă a-ți însuși esența acestei teorii și a învăța să o aplici creator la condițiile istorice concrete. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2605.
       • Locuţiune adverbiala În esență = în ceea ce are esențial, fundamental, în ultimă analiză.

2. (chimie) Lichid volatil, cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic și întrebuințat în farmacie și în parfumerie sau pentru uzul casnic. Esență de fructe. ▭ Servitorii începeau să măture, să deschidă ferestrele, să pulverizeze esența de brad. C. PETRESCU, C. vezi 179.
♦ Substanță concentrată care, diluată de obicei în apă, dă un produs alimentar. Esență de ceai.

3. (silvicultură) Soi, specie de arbori care intră în componența arboretului principal dintr-o pădure. Aceste specii [de insecte] colonizează frunzele esențelor lemnoase foioase. FAUNA R. P. R. VIII1 31. Esențele forestiere din aceste păduri sînt fagul și stejarul.

I. IONESCU, despre 267.
♦ Varietate ds lemn. Esență tare.