CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
Definiție din
BUIÉSTRU1 substantiv neutru Trap mărunt al calului, care îngăduie călărețului să nu salte în șa; mers special al unor animale, cînd calcă cu picioarele de pe aceeași parte deodată. Vine domol la vale un călăreț tînăr, în buiestru țăcănit. CARAGIALE, O. I 368. Calul bătrîn nu se mai învață în buiestru. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • locuțiune adjectiv În buiestru = buiestraș. Cal în buiestru. • Locuţiune adverbiala În buiestru = în trap mărunt. Boierii jucau înainte, în buiestru, pe cai aprigi. SADOVEANU, O. I 298. Fugari neobosiți... ce abia atingeau, în buiestru, cu copita de țarină. ODOBESCU, S. I 161. • figurat Domnu inginer a nostru e cal vîrstnic. I-a trecut verb reflexiv:emea să învețe buiestrul. SADOVEANU, N. forme 131. |