Ce înseamnă locuțiune adverbiala în amintirea cuiva sau a ceva?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala în amintirea cuiva sau a ceva": ca semn că cineva sau ceva n-a fost dat uitării; în memoria

" Rasunete suave, voioase sau murinde,
Ce trec prin amintire c-un farmec nedescris;
Asa-n restristea vietii, poetul, si el tace,"
Avant poezie de Alexandru Macedonski

" Cand si numai trecerea drumului
E aventura,

Nici o amintire din alte vieti
Intrebarii"
Calatorie poezie de Ana Blandiana

AMINTÍRE, amintiri, substantiv feminin

I. Faptul de a (- ș i) aminti.

1. Reproducere în minte a ceva întipărit în memorie; aducere-aminte. M-aș fi bucurat mai mult dacă nu mi-ar fi fost ochii in lacrimi la amintirea mamei. SADOVEANU, N. forme 82.
       • Locuţiune adverbiala În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării; în memoria..., spre aducere aminte. Cinstesc pe bătrîne in amintirea trecutei lor frumuseți. NEGRUZZI, S. I 38.

2. Pomenire, menționare. Locurile care înconjură satul nostru încă-s verb reflexiv:ednice de amintire. CREANGĂ, A. 7.

II.

1. Ceea ce se ține minte, lucru amintit, imagine păstrată în memorie. O amintire, ca un reflex din altă viață, se conturează înainte-mi cu forme... de vis. SADOVEANU, N. forme 25. Însăși amintirea-i cu-ncetul se pierduse. MACEDONSKI, O. I 258. Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. EMINESCU, O. I 149.
       • Expresia: A păstra amintirea cuiva (sau a ceva) = a menține în sfera memoriei, a nu da uitării. Nici toamnele, nici primăverile de altădată Nu au lăsat urme învoi... Eu numai am păstrat amintirea lor întreagă înscrisă în inimă. BENIUC, vezi 24.
♦ (Rar, impropriu) Întîmplare de care cineva își aduce aminte. Îi veni din nou în cap amintirea cu jimbla. SAHIA, N. 35.

2. (La plural ) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte petrecute într-o perioadă îndepărtată din viața sa; memorii. Amintiri din copilărie [titlu]. CREANGĂ.