Ce înseamnă locuțiune adverbiala fără compliment?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala fără compliment": fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe față, sincer

"
Un compliment ar fi banal
Si stiu ca nu l-ai tine-n seama."
Domnisoarei Baby poezie de Cincinat Pavelescu

" Si acuma uite cum vine — si erau ani de cand se ocoleau — si-i spune vesela ca asa si asa, fara sa se-ncurce.
Ba, de fapt, se cam incurcase ca la ultimele vorbe cand zisese ca se gandise ea „ca n-o sa ne lase domnisoara noastra", care aduceau a compliment ocolit, de parca
Zanovia tocmai arunci si-ar fi amintit de ce fusese intre ele. "
Bucurie poezie de Nicolae Velea

COMPLIMÉNT, complimente, substantiv neutru

1. Cuvînt de laudă, măgulitor sau lingușitor, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație. Ciocnesc amîndoi cu ea și îi fac urări și complimente de modă veche. PAS, L. I 244. Erei... să-i înfățișez complimentele și scuzele mele. GALACTION, O. I 233. Fiecare se silește să-ți arunce un compliment. VLAHUȚĂ, O. A. 77.
       • LocuÅ£iune adverbiala Fără compliment (sau complimente) = fără exagerare, fără gînd de a măguli, de-a dreptul, pe față, sincer, limpede. [Gramaticile] unele «raÈ›ionate», altele «dezvoltate»... trebuie spus fără compliment, îți explică... pînă ce nu se mai înÈ›elege nimica. CREANGÄ‚, A. 88. Fără multe complimente, [ursul] te ia în braÈ›e. NEGRUZZI, S. I 319.

2. (Numai la plural ) Salutări. Spune-i multe complimente din partea mea. ▭ El îți înșiră solii de complimente De la copii, nevastă. NEGRUZZI, S. II 202.
♦ (În legătură cu verbul «a face», astăzi rar) Plecăciune. După ce a făcut un compliment, fetița și-a început poezia.

3. (Rar, ironic) Cadou, plocon. Destul de iritare era trăsura mînăstirii, însă trebuia să încapă în ea și obișnuitele «complimente» dăruite de stăreție musafirilor oficiali. STĂNOIU, C.

I. 109.

– plural și: (învechit) complimentări (G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 60, ALECSANDRI, T. I 66).