Ce înseamnă locuțiune adverbiala după împrejurări?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adverbiala după împrejurări": de la caz la caz, potrivit situației

"Erau zile intregi in care il alapta, il legana si�1 curata, fara sa-l priveasca.
Se ferea, aproape zgribulindu-se ca de frig, de orice imprejurare sau vorba care ar fi putut aduce vreo apropiere.
Nici mancarurile calde nu-i mai placeau. "
In razboi un pogon cu flori poezie de Nicolae Velea

" Acela a mers la Berlin; in cateva luni a speriat Academia militara cu talentele-i si a dat un examen care l-a facut pe maresalul Moltke sa se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hotarat sa-l ia pe langa dansul. Ca sa-si incoroneze succesul, militarul s-a dus acasa si, fara sa lase macar o vorba, s-a impuscat.
Peste mai multa vreme, cand am vorbit cu Eminescu de trista imprejurare a militarului, el mi-a raspuns razand:
- Mai bine! ala era mai cuminte ca noi!"
In nirvana poezie de Ion Luca Caragiale

ÎMPREJURÁRE, împrejurări, substantiv feminin

1. Situație în care se află cineva sau ceva, circumstanță; întîmplare. Rog să fiu iertat, dacă aceste două împrejurări mi se par deosebit de ciudate. SADOVEANU, Z. C. 282. Ce-mprejurare Grabnică te face, Vlade, să mă chemi așa tîrziu? DAVILA, vezi vezi 151. Cum sînteți dumneavoastră bărbații! Vă pricepeți la împrejurările mari, și la ale mici vă pierdeți cumpătul și rostul. CARAGIALE, P. 118. Am acolo un hambar plin cu posmagi; ia așa, pentru împrejurări grele. CREANGĂ, P. 330.
       • Locuţiune adverbiala După împrejurări = de la caz la caz, potrivit situației. Era unul dintr-acei oameni, din norocire rari, adevărați cameleoni ai societății care-și prefac sufletul și portul după verb reflexiv:eme și împrejurări. NEGRUZZI, S. I 71.

2. (Învechit) Perimetru. În scurt, toată această mărime de zidire, a căriia împrejurarea este ca de 240 stînjini, este toată de marmură. GOLESCU, Î. 124.